La 15 februarie, peste 40 de zile de la Crăciun, credincioșii de stil vechi prăznuiesc
Întâmpinarea Domnului.
Sărbătoarea era marcată la Ierusalim de la începutul secolului al V-lea, cu aceeași bucurie ca Paștele. La Roma, a fost instituită de papa Gelasiu, în anul 494.
Aducerea Mântuitorului spre închinare a rămas drept îndatorire a mamelor de a veni cu pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naștere pentru rugăciunea de curățare a lor la sfintele icoane.
Sărbătoarea mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Ziua Ursului.
Potrivit tradiției, în această zi, copiii erau unși cu grăsime de urs. Astfel, se credea că puterea animalului era transferată asupra lor. Bolnavii erau tratați prin afumare cu păr de urs.
Se spune că la această dată nu se muncește, deoarece dacă te ocupi de treburile gospodărești atragi furia mamiferului.
În Ziua Întâmpinării Domnului, este bine ca tinerii să se întâlnească și prietenii să se revadă. Acest obicei ajută la menținerea relațiilor între persoanele apropiate.