După ce au crescut copiii și au plecat în străinătate, soții Musteață din orașul Drochia au adoptat trei copii, de opt, nouă și 10 ani. Peste puțin timp, aceștia au luat sub tutelă alți trei copii, aflați în dificultate, scrie moldova.europalibera.org
Rodica Musteață: „Avem doi copii biologici, trei adoptați și trei sub tutelă.”
Potrivit femeii, primii copii au fost luați de la casa de copii de la Bălți. Aceștia, după spusele Rodicăi Musteață, nu aveau unde locui și cu ce se hrăni timp de câteva zile.
Mihail Musteață: „A apărut în casă o fetiță, Sănduța. După câteva luni, i-am luat pe fratele și sora sa, Vera și Mișuca. Deodată în casă și atmosfera era alta. Eram plini de emoții. Veneau rudele, frații, surorile, finii. Ca la nou-născuți veneau toți. Ne felicitau, ne susțineau.”
Mai târziu, soții au decis să ia sub tutelă alți trei copii. Ultimii copii pe care i-a luat, după spusele femeii, aveau o istorie foarte tristă.
Rodica Musteață: „Concubinul mamei lor îi bătea. Ei dormeau în iesle la vacă, toamna.”
Aceasta a menționat că s-a îndrăgostit în ei deodată și a găsit limbă comună cu toți.
Rodica Musteață: „Am simțit că au nevoie de mine, voiau să-i protejez, aveau nevoie să-i apăr. Ai noștri când creșteau, eu eram la serviciu, soția la fel. Le-am acordat puțin timp, pentru că așa era o perioadă că era tineri, aveam lucru, carieră. S-a observat un contrastul dintre ei și acești copii. Ei chiar și ne-au spus că noi îi iubim mai mult pe ei. Dar le-am zis că nu, pur și simplu atunci aveam alte griji.“
Mihail Musteață: „Ce-i trebuie unui copil? Să fie sătul, îmbrăcat și să aibă timp de joacă. Într-un cuvânt, să fie fericit. Spre asta trebuie să tindem. Asta micuță mereu îmi sare în gât. După ea vin și ceilalți. E o atmosferă care nu vreau să se termine niciodată.”
În Republica Moldova, anul trecut, au fost adoptați doar 54 de copii mai mari de 7 ani, de două ori mai puțini decât de 0-7 ani.