Jurnalistă între medici și medic între jurnaliști

0 95

Jurnalista Valentina Cebotari, redactor-șef „la a doua descălecare” a ziarului raional „Glia Drochiană”, are un stagiu de muncă de peste 45 de ani, dar de colaborare cu redacția, în calitate de corespondent voluntar, practici de stagiere studențești, angajări temporare – de 53 de ani, scrie gliadrochiana.info.

Răspunzând nevoilor timpului, a debutat în educație chiar după absolvirea școlii. Scriind la redacție în calitate de corespondent voluntar, i-a plăcut gazetăria și a mers ulterior la facultatea de jurnalism a USM pentru a-și însuși temeinic profesia. După absolvire redactorul Nicolae Leucă a întâmpinat-o cu bucurie, neștiind atunci, că această tânără va deveni cu timpul al treilea redactor după el sau al cincilea de la debutul ziarului.
Noua colaboratoare privea la redacție, la biroul ei de lucru, la colegii săi, care își făceau treaba fiecare la locul lui, zic, privea ca la niște piese de șah, ca la un bazin acvatic (un lac, un iaz) – întins, cu rațe plutind pe suprafața apei, cu pescari pe maluri, cu oglinda apei reflectând razele solare. Dar ea nu știa încă, adâncă e apa, curată e, caldă sau rece. Toate acestea avea să le afle. Valentina Cebotari, cu zeci de ani înaintea Lorenei Bogza, a abordat teme principiale, prioritare, stringente, în profunzime. Cititorii noștri permanenți și pasionați s-ar putea să-și mai amintească unele materiale de ale ei: „Durute lacrimi de bărbat”, „Nevindecatele dureri ale sufletului”, „Nenorocirile se țin lanț”, „Cu rugă spre cer”, „Cât costă sovestea de muncitor”, „În oglindă strâmbă” și altele. Aceste articole cereau deplasări, cercetări temeinice, ele o amărau pe ea însiși ca să înțeleagă durerea celor năpăstuiți, nedreptățiți, umiliți. Dar sufletul ei sensibil, receptiv, vibrant găsea oricând pentru aceștia cuvinte de mângâiere, de încurajare, de speranță.
Și așa, an după an, au trecut patru decenii și jumătate de activitate la ziarul raional.
A activat în calitate de corespondent în secția agricolă, secretar-responsabil adjunct, secretar responsabil, redactor-șef adjunct, iar din 1998 – redactor-șef al ziarului raional „Glia Drochiană”, substituindu-l pe Mihai Vârțanu. Această funcție a deținut-o până în august 2008, ca s-o preia din februarie 2021. Lungă calea de jurnalist și de funcții ocupate în cadrul redacției, dar toate, de-a lungul anilor, au fost alimentate cu vocație și dedicație, cu măiestrie și profesionalism, cu acuratețe și corectitudine, cu dragoste de peniță și de oamenii din jur, pentru care, timp de peste 70 de ani, este editat fără întrerupere Ziarul de Drochia.
Acum, mai recent, mai bine de un an, COVID-19 a pus stăpânire pe întreaga planetă. Valentina Cebotari chiar de la început a scris despre apariția, evoluția și consecințele ei. A oferit spațiu de ziar medicilor pentru a explica profesionist, pe înțelesul tuturor, caracterul bolii, căile de infectare, exigențele prevenirii, stopării infectării. Și publica dispozițiile Comisiei raionale Extraordinare în Sănătate Publică, noile restricții impuse de agravarea stării epidemiologice. Experiența din 2020 de luptă cu coronavirusul a pășit ferm și în 2021. Dar, începând cu 1 februarie, a rămas una singură să facă gazeta. Una singură la scris și machetat și contabila Elena!
Conștiincioasă față de cei 4575 de abonați, impetuoasă, reușea. Dar într-o zi a fost și ea testată pozitiv și internată în Secția COVID a spitalului raional. Cu adevărat. Și s-au început problemele. Pentru că în istoria jurnalisticii se cunosc cazuri, când se voia a cunoaște problema din interior, atunci jurnalistul se legitima ca fiind condamnat, se cerea în celulă sau camera de închisoare, unde își ispășea vina hoțul (banditul, criminalul etc.), despre care urma să scrie, și unul o vorbă, altul o vorbă, în câteva zile afla ce-l interesa, detalii sub toate aspectele.
Valentina Cebotari, din voia soartei, s-a văzut un atare jurnalist. Ea și-a încredințat, și-a lăsat sănătatea în grija medicilor, a personalului implicat în tratarea bolnavilor și, având asentimentul doctorilor și condițiile favorabile ce i s-au creat, a pornit procesul de editare a ziarului. Scria zi și noapte, ca să facă gazeta. Și o făcea. Aduna informații și materiale actuale, prioritare, care se aflau în raza ei de observare în spital, de la oamenii cu care putea comunica. „Nimic personal, totul pentru informarea cititorilor”, scria pacientul-jurnalist pentru a preveni unele interpretări greșite.
Noi, cei de acasă, despre COVID-19 ne informam de unde apucam. Nu puteam să ne închipuim, cum, mai bine de un an, medicii, personalul medical muncesc în condiții extreme zi de zi, cu uitare de sine, salvând viața pacienților, punându-și în pericol propria sănătate. Demnitarii de stat i-au numit „eroi de pe linia întâi ai luptei cu inamicul invizibil”.
Valentina Cebotari, în materialele din acea perioadă, descria viața, munca de zi cu zi a medicilor: situații, exemple concrete. Parcă îi și vedeam, ca într-un film, cum stau de veghe, ca pe ace, cum sunt „totdeauna gata” să alerge, foșnind pe coridoare, prin saloane, în combinezoanele foarte incomode, sufocându-se, ba la un pacient, ba la altul, să le aline suferința.
Citind materialele Valentinei Cebotari „Adevărul doare, dar lecuiește”, „Din experiența pacientului”, noi, cei de acasă și pacienții din spital, ne pătrundeam de răspundere personală pentru respectarea restricțiilor ce ni se impuneau. Materialele ne linișteau psihicul, ne echilibrau spiritul.
Unde veți mai găsi un exemplu asemănător, când un singur jurnalist, drept că e redactor-șef, să facă, în condiții de spital, în stare de pacient veritabil, ziarul? Regulat, în fiecare săptămână, aproape patru luni la rând, „Glia Drochiană” a fost pregătită și trimisă la tipografie din diferite secții de spital: COVID-19, de două ori în terapia drochiană și o lună – din secția terapie intensivă a Spitalul Clinic de boli infecțioase „Toma Ciorbă”, care era plin cu pacienți cu COVID. Noi, cititorii „Gliei”, o primeam regulat, fără să bănuim în ce condiții (de spital, de izolare, de exil) a fost editată. Nu e de mirare, că predominau materialele cu tematica la zi.
Acum, când după atâtea suferințe, o vedem pe Valentina, cum e și firesc, în jilțul de redactor-șef în cadrul redacției și nu al spitalelor, îi dorim Sănătate și iar Sănătate! Într-adevăr, ea este cea mai de preț, de ea are nevoie fiecare dintre noi, precum are nevoie și jurnalista Valentina Cebotari.

Vitalie ZAGAIEVSCHI