În ajun de Sfântul Vasile, adică, în ajun de Anul Nou pe vechi, în multe localități din Moldova oamenii așteaptă plugușorul. Dacă seara satul vuiește de cete de flăcăi, atunci ziua îi vezi pe drumuri doar pe cei mici.
„Cei mai tari hăitori i-am găsit în Scoreni. ”
„În seara lui Vasile Sfântu’
Mi-a luat căciula vântu’,
Și mi-a dus-o sus pe casă,
Tocmai aici, la dumneavoastră.
Și-am venit să-mi i-au căciula,
Să vă spun și urătura!
Bună seara, gospodari!..
Gospodari și gospodine
și voi, tinere copile,
Am pornit în asta seară
cu puțină îndrăzneală,
Să vă vizitez din nou,
ca-n seara de Anul Nou!..
Patru-n mână ține sacu’,
Doi în prag aștept Colacu’,
Dar eu, mai șmecher nițel,
Țin în mână un clopoțel,
Și mai spun minciuni și glume,
Ca să fiu plăcut la lume.
La ureche clopoței,
La picioare zurgălăi
Să strigăm cu toții:
Hăi! Hăi!
Are-o fata moșu’ Ghiță,
Cu palton și cu rochița,
Vinde oala cu smântână,
Să-i cumpere ceas la mână,
Vinde scroafa din coteț,
Ca să-i facă părul creț.
La ureche clopoței,
La picioare zurgălăi
Să strigăm cu toții:
Hăi! Hăi!
În hăituri, Sfântul Vasile este adesea un plugar voinic şi tânăr.
Și se urează de bine, îndeosebi, de sănătate și roadă bogată.
„Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mânați
Și cuvântul mi-ascultați:
Am plecat să colindăm,
Pe la case să urăm,
Plugușorul românesc,
Obiceiul strămoșesc.
Vă urăm cum se cuvine,
Pentru anul care vine,
Holde mari, cu bobul des
Și pe creste, și pe șes!
Câte mere în livezi,
Atâtea vite-n cirezi,
Câtă apă în izvoare,
Atâta lapte-n sitare;
Să ne fie-ndestulată
Casa toată, Țara toată!
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Și strigați cu toții!
Hăi, Hăi!”
Dar la timpuri noi, și hăituri adaptate.
„S-a sculat mai în an un chinez,
Și cum era înfometat,
Un liliac a mâncat,
Liliacul cam stricat
Și puțin și alterat.
Mai pe scurt, să nu vă mint
Liliacul avea COVID.
Acesta harnic, liniștit,
Ciuma-n lume s-a pornit,
O ajuns din țară-n țară
Nu a lăsat pe nimeni afară…
Versurile sunt pe de Youtube.”
Tradiția uratului sau a „Plugușorului” este un obicei străvechi, la origine fiind un ritual sacru. Există numeroase asemănări între acest obicei și altele existente pe teritoriul european.
Denumirea acestuia este corelată cu tradiția „pornirii plugului”. Acest obicei avea loc în prima zi din an, când în gospodăria celui colindat se trăgea o primă brazdă. La români, plugușorul cunoaște mai multe variante