„Ei ne aduc frumosul în suflete”

0 13

Reuniunea Teatrelor Românești la Chișinău este un eveniment ce marchează deschiderea stagiunii cu numărul 100 a Naționalului „Mihai Eminescu”. Acest eveniment adună iubitorii de teatru într-o horă a Unirii, făcând abstracție de frontierele geografice și oferind spectatorului bucuria de a privi montări recente, realizate de trupe din Republica Moldova și România.

 

Vera Salemschi: „Într-adevăr este un eveniment destul de important și în contextul că Teatrul Național „Mihai Eminescu” împlinește 100 de ani de la fondare și pe această cale eu personal le mulțumesc din tot sufletul, în primul rând directorului Pentru Hadârcă și trupei întregi, căci sunt extraordinari. Acesta este teatrul meu de suflet, eu sunt un fidel spectator. Prin aportul dumnealor, prin relațiile lor supra omenești, ei ne aduc frumosul în suflete.”

 

Vitalie Ciobanu, scriitor: „Dacă acest eveniment teatral excepțional are totuși loc, lumea ar trebui să conștientizeze că se face prin mari eforturi, respectându-se regulile impuse de Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică. Cu toții am suferit și suferim de aceste limitări impuse de pandemie.”

 

Petru Hadârcă, director, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Chișinău: „După un an de pandemie, după un șoc de pandemie, teatrul este arta vie care vine să ne confirme vitalitatea artei prin sănătatea spirituală, și socială. Anul acesta evenimentele pe care ni le-am propus să le organizăm într-un an deosebit, aniversar 100 de ani de existență a Teatrului Național Românesc pe ținuturile Basarabiei. ”

 

Primul spectacol din cadrul stagiunii a fost „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal”, după piesa lui Matei Vișniec.

La TNME se recompune fresca unei epoci îngrozitoare, despre care se ştie încă foarte puțin.

Spectacolul „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal”, în viziunea regizorului Cristian Hadji-Culea, aduce în actualitate faptul că „procesul comunismului a rămas o gaură neagră în istoria gândirii umane. Iată de ce replica esențială în această piesă este: „Stalin nu e mort!”