Creșterea caprelor a devenit o povară pentru fermierii din țara noastră. Prețul la carne este mic, față de cheltuielile necesare pentru întreținerea unei stâni. Mihail Garbatovschi, din satul Cișmea, raionul Orhei, crește capre de aproape treizeci de ani, iar în 2012 a construit o stână. Acum, deține 70 de capre. O vreme, a crescut și oi, dar a fost nevoit să le vândă.
Mihail Garbatovschi, crescător de capre, s. Cișmea, r. Orhei: „Am avut și oi, dar le-am vândut, că nu avem imașuri unde paște, toate s-au împărțit. Ară până sub șosele, gârle, absolut tot ară. Noi suntem nevoiți să paștem unde găsim, câteva stăm cu ele și iarna, în loc să ierneze.”
Fermierul ar ține mai multe capre, însă nu dorește să-și extindă afacerea, din cauză că nu există piață de desfacere.
Mihail Garbatovschi, crescător de capre, s. Cișmea, r. Orhei: „Mie nu-mi trebuie mai multe capre, că nici nu ai unde vinde. Te duci la piață, stai pe marginea trotuarului și acolo dau năvală peste tine. Și iată nu ai unde vinde.”
Dacă altă dată vindea și pieilicelele, acum, acesta nu poate să le dea nici măcar la un preț derizoriu.
Mihail Garbatovschi, crescător de capre, s. Cișmea, r. Orhei: „Ce ține de piei, să vă zic cinstit le-am aruncat la gunoi. Le-am sărat tot frumos și mă gândeam ca să le vând măcar cu cinci lei și nici pe acestea nu am avut cui să le vând. Le-am aruncat. Lâna de oaie nu se vinde, pielea de oaie, la fel.”
Acum, speră ca rezervele de fân să-i ajungă până în primăvară.
Mihail Garbatovschi, crescător de capre, s. Cișmea, r. Orhei
„De iarnă suntem pregătiți că am investit mulți bani în nutrețuri. Cât facem vara investim bani pentru a ieși din iarnă. Vorba ceea: „ca să nu stăm degeaba”.
Fermierul spune că are mare noroc de cioban, deoarece, în ziua de azi, e greu să găsești oameni care vor să muncească.
Mihail Garbatovschi, crescător de capre, s. Cișmea, r. Orhei: „Eu sunt nevoit să țin aceste capre ca să-mi întrețin familia. Și ciobanul paște aceste capre, eu îl hrănesc, îl plătesc.”
Iurie Golban are 56 de ani. De zece ani, e cioban. De baștină este din satul Poiana, raionul Șoldănești, dar este nevoit să stea la Cișmea, unde și-a găsit această slujbă. Bărbatul spune că acest an a fost unul favorabil pentru agricultură.
Iurie Golban, cioban, s. Cișmea, r. Orhei: „Anul acesta e mai bogat față de anul trecut, pentru că anul trecut a fost secetă și nu s-a făcut nici porumbul, nici grâul, dar anul acesta mulțumim. Și animalele au avut de păscut, tare bine a fost.”
De rău, de bine, câștigă un ban, dar îi este dor de casă.
Iurie Golban, cioban, s. Cișmea, r. Orhei: „Când de des plecați dvs. acasă? Doar când sunt sărbătorile. Când e Anul Nou, Crăciunul, hramul. Când ultima dată ați fost acasă? Acum pe 14 Octombrie, de hram. Deja o să iernăm o să mergem acasă de Crăciun.”
Iarna, Mihail Garbatovschi și angajatul său, Iurie Golban își încep ziua de muncă la ora șapte, iar vara – la cinci.