De la fermă la masa școlii: lanțuri de aprovizionare mai scurte pentru conectarea comunităților prin hrană
Urbanizarea a devenit o tendință în multe țări, iar oamenii se deconectează, tot mai mult, de natură, dar și de pământul lor. De multe ori, ei ajung să cunoască foarte puțin despre mâncarea pe care o consumă și tot ce este legat de aceasta. Supermarketurile, care sunt principalul loc de procurare a produselor alimentare în oraș, sunt un alt factor care contribuie la această deconectare. Adesea, există o lipsă de informații cu privire la modul în care hrana a fost cultivată sau produsă, dacă a fost făcută într-un mod ecologic și respectând drepturile omului. Pe de altă parte, există o modalitate simplă de a descoperi originile alimentelor – ceea de a cumpăra direct de la producător. Conexiunile mai scurte între producători și consumatori pot ajuta la reconectarea oamenilor cu natura și culturile lor. De asemenea, acestea oferă o serie de beneficii pentru ambele tabere și pot aduce o schimbare pozitivă în sistemele alimentare actuale, inclusiv o nutriție mai bună de la o vârstă timpurie scrie gradinamd.wordpress.com.
În multe țări din Europa, în prezent, lanțurile de aprovizionare cu alimente sunt lungi și complexe, creând o distanță semnificativă între producătorii de alimente și consumatori. Astfel de sisteme nu fac decât să agraveze problema deconectării dintre oameni și natură, care a evoluat odată cu urbanizarea progresivă, unde consumatorii știu puțin sau aproape nimic despre impactul sistemelor agricole și alimentare actuale asupra resurselor naturale și a vieții oamenilor.
Acesta este și cazul lanțului de aprovizionare a școlilor cu alimente. Aici, lanțul lung de furnizori de servicii alimentare și autorități publice îngreunează atât urmărirea informațiilor despre originea alimentelor, cât și despre cât de sigure sunt acestea, oferindu-le elevilor prea puține informații.
În acest caz, conectarea producătorilor locali cu școlile pare a fi una dintre soluțiile optime.
Educație alimentară atât pentru copii, cât și pentru administrația școlară
Mesele școlare preparate din alimentele produse local și însoțite de informațiile necesare, ar putea deveni o parte importantă a educației în școli. Întrucât lanțurile de aprovizionare mai scurte necesită mai puțini intermediari, administrațiile școlilor vor avea posibilitatea să aleagă între marii producători specializați într-un singur produs și, de exemplu, o cooperativă de mici producători care au sisteme de producție diversificate. Administrațiile ar putea afla mai multe despre sistemele existente de producție alimentară și despre cum să facă alegeri mai bune când aleg dietele școlare. De exemplu, „malnutriția și bolile netransmisibile, cum ar fi diabetul și obezitatea, sunt direct legate de pierderea diversității dietelor”. Prin urmare, Organizația Mondială a Sănătății a inclus diversificarea drept criteriu pentru un mediu alimentar sănătos, iar ministerele responsabile de sănătatea publică, din mai multe țări, inclusiv din Republica Moldova, au folosit aceste criterii pentru a promova alimentația sănătoasă în școli și grădinițe.
„Educația nutrițională nu înseamnă doar să înveți despre alimente și nutrienți, ci să înveți ce să faci și cum să acționezi pentru a îmbunătăți nutriția”. Un lanț de aprovizionare mai scurt, în care școala achiziționează direct hrană de la fermieri, ar putea ajuta copiii să devină conștienți de agricultură, de fermieri, de problemele sociale și de mediu ale acestora și ar putea contribui la creșterea culturii alimentare. Aceasta ar putea contribui și la dezvoltarea unor obiceiuri alimentare bune din copilărie, deoarece copiii ar învăța care alimente sunt locale și de sezon, și modul în care alegerea lor alimentară contribuie atât la sănătatea umană, cât și la sănătatea mediului. Creșterea gradului de conștientizare și cunoaștere cu privire la sistemele lor de producție alimentară îi poate împuternici și să le crească implicarea în îmbunătățirea acestui proces.
Legătura directă dintre școală și producătorii locali poate ajuta la conectarea mai bună a diferitelor generații. Îi poate atrage pe cei mai tineri către meseria de fermier, dar și poate consolida spiritul comunitar și unifica societatea în jurul problemelor legate de alimentație. Atât știința, cât și practica arată că legăturile și reciprocitatea care apar în cadrul unui sistem alimentar cultivat local contribuie la dezvoltarea încrederii și a obiectivelor unificate. Toate acestea fac parte din capitalul social, permițând societății să funcționeze mai eficient. De exemplu, sezonalitatea reprezintă uneori o provocare pentru producători, deoarece un anumit fruct sau legumă este disponibil(ă) doar pentru câteva luni pe an, când vine în cantitate mare. Dacă producătorul nu poate vinde totul, pur și simplu, riscă să-l piardă. Unii fermieri au găsit o soluție la această problemă și, de exemplu, usucă fructe precum mere, gutui, pere, prune și le vând mai târziu. Este o gustare delicioasă, mai ales în perioada anului când majoritatea fructelor nu sunt disponibile. Aceasta ar putea fi o opțiune de gustare sănătoasă și gustoasă pentru copiii de la școală, care vor primi produse hrănitoare, în timp ce învață despre managementul și aspectele economice ale agriculturii.
Educația alimentară pentru a promova regenerarea mediului
Lanțurile de aprovizionare mai scurte pot încuraja o producție alimentară mai durabilă. Având mai multe posibilități de alegere, administrația școlii va putea opta pentru cele mai bune alimente pentru mesele școlare. Este mult mai ușor să obții garanția că alimentele sunt sigure când acestea provin de la producătorii locali, decât atunci când sunt aduse din străinătate. Deoarece la nivel de comunitate distanțele sunt mici și oamenii se cunosc între ei, este mai greu să ascunzi ceva ce este în neregulă. În același timp, atunci când există comunicare și o relație mai puternică în comunitate, membrii acesteia dezvoltă încrederea care stă la baza relațiilor lor. În cazul meselor școlare, producătorii vor fi interesați să asigure calitatea și siguranța produselor pe care le furnizează școlilor, întrucât locuiesc în aceeași zonă și vor risca să-și piardă nu doar clienții, ci și încrederea comunității lor. La rândul lor, managerii școlari pot contribui la sporirea sensibilizării copiilor la problemele de mediu, așa cum fermele de unde provine hrana se află în apropiere, aceasta le permite le să viziteze în orice moment.
În același timp, folosirea mai puțină a transportului și a depozitelor contribuie la economisirea energiei și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). O mai mare conștientizare a consumului rațional de alimente poate contribui, de asemenea, la reducerea risipei alimentare. Cu timpul, atât școlile, cât și producătorii pot identifica tipurile și cantitățile de alimente care răspund atât nevoilor școlare, cât și posibilităților furnizorului. Nu este vorba doar de faptul ca mâncarea să fie sănătoasă, ci și de faptul ca elevilor și elevelor să le placă ceea ce mănâncă. Într-o astfel de configurație, devine posibil să se testeze modul în care copiii reacționează la diferite opțiuni de masă și apoi să se ajusteze cererea către producători. Cu timpul, administrația școlară va putea identifica cea mai bună opțiune alimentară în ceea ce privește diversitatea, calitatea și gustul. Pe de altă parte, producătorii pot afla mai multe despre nevoile școlilor și pot gestiona mai bine stocurile. Astfel, copiii vor mânca mai mult din ceea ce li se servește la școală, reducând risipa alimentelor, iar producătorii vor afla ce le pot oferi – lucru care le permite să-și planifice mai bine vânzările. De asemenea, școlile, ca să-i susțină pe producători, pot face compost din resturile alimentare, care este un îngrășământ natural. Aceasta este o modalitate de a reduce deșeurile, emisiile de GES, dar și costurile pentru producători (găsiți mai multe informații despre aceasta în „Agroecologia: dezvoltarea sistemelor alimentare pentru sănătatea mediului și cea umană”). Implicarea în astfel de activități precum compostarea contribuie la educația pentru mediu a copiilor și permite ca aceștia să fie direct implicați în sistemele alimentare locale durabile.
Lanțuri de la fermă la școală pentru a sprijini economia locală
„Pentru fermieri, lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente reprezintă oportunități atractive pentru diversificarea producției, captarea unei valori adăugate mai mari și asigurarea unor venituri mai stabile.”
Lanțurile alimentare de la fermă până la școală pot fi o modalitate de sprijin a micilor producători locali și, prin urmare, a economiei locale. Micii fermieri tind să aibă sisteme de producție diversificate în care produc o varietate de fructe și legume proaspete, însă în cantități mai mici în comparație cu marii producători convenționali. Din acest motiv, producătorilor mici le este mai dificil să răspundă nevoilor supermarketurilor care lucrează, de obicei, cu cantități mari. De aceea, aprovizionarea școlilor este o soluție pentru astfel de fermieri, deoarece cerințele lor privind cantitatea și diversificarea sunt diferite și micii producători ar putea fi capabili să răspundă nevoilor instituțiilor de învățământ. Astfel, creșterea cererii de produse locale proaspete diversificate poate contribui la crearea de locuri de muncă, stabilizarea veniturilor și dezvoltarea sectorului agricol și alimentar la nivel local.
Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) este una dintre organizațiile care este implicată activ în dezvoltarea unor astfel de lanțuri de aprovizionare. De exemplu, unul dintre domeniile sale de activitate este abordarea Hrănirii Școlare cu Produse crescute Acasă, care „conectează nevoia de alimente sigure, diverse și hrănitoare cu producția fermierilor locali și a întreprinderilor comunitare. Această abordare poate oferi oportunități pentru achiziții publice incluzive și lanțuri valorice pentru îmbunătăți dezvoltarea economică a micilor fermieri și a comunităților locale, și a consolida legătura dintre nutriție, agricultură și protecție socială prin intermediul școlilor.” Mai ales, „FAO sprijină guvernele în construirea acestor legături și le oferă asistență tehnică, informații și suport politic privind achizițiile alimentare incluzive către școli”.
În concluzie, lanțurile de aprovizionare alimentară mai scurte, precum cele de la fermă la școală, pot aduce schimbări în sistemele alimentare locale prin îmbunătățirea dietei copiilor, devenind mai incluzive, dar și mai durabile, și mai transparente. În timp ce oferă oportunități economice fermierilor locali, astfel de lanțuri îi fac pe copii să cunoască mai bine specificul alimentelor și agriculturii locale. Practic, prin procesul de alimentare și prin faptul că știu ce mănâncă, copiii pot afla mai multe despre ecosistemele locale, natură, mijloacele de trai din mediul rural și, în cele din urmă, despre ei înșiși. Toate acestea contribuie la dezvoltarea culturii alimentare locale, care restabilește legătura între oameni cu pământul lor, dar și stabilește o legătură între ei de la o vârstă mai timpurie.
Acest material a fost elaborat pentru Campania de conștientizare a importanței sistemelor alimentare și a agroecologiei, derulată de FAO Moldova, în cadrul Dialogurilor Naționale privind sistemele alimentare și în contextul Summitului ONU privind Sistemele Alimentare.