Cultura ridichilor de lună, practicată cu precădere începând din toamnă şi până în primăvară, este destul de uşor de realizat şi valorifică bine terenul în perioadele mai reci. Totuşi, există câteva probleme.
Ridichea este o legumă cultivată în regiunile temperate şi apreciată pentru rădăcina ei suculentă şi bulboasă. În general, vine în succesiune după culturi de salată, spanac, mazăre, ceapă verde, fasole, cartof timpuriu…
În cultura de toamnă, recoltarea are loc după 15 octombrie şi în luna noiembrie, cam la o lună după răsărire.
Înfiinţarea unei culturi de ridichi de lună necesită anumite lucrări de îngrijire, astfel încât, la finalul perioadei de vegetaţie, să se obţină recolte sănătoase şi calitativ superioare.
Potrivit experienţei cultivatorilor, dar şi a specialiştilor companiei Marcoser, producătorii agricoli se confruntă cu câteva probleme legate de aceste plante de cultură, cu toate că au o perioadă scurtă de vegetaţie şi pot fi considerate lesne de cultivat. Iată care sunt acestea!
1. IUŢIREA
Unele varietăţi de ridichi pot avea un gust mai înţepător. Dacă este mult prea accentuat, cauzele sunt două:
• cultura s-a dezvoltat mult prea încet;
• fructele au fost recoltate prea târziu şi s-au acumulat în proporţie mare uleiurile eterice.
Dacă sunt păstrate mai mult timp în pământ, nu se îndulcesc, aşa cum se întâmplă la morcov şi sfeclă, şi din acest motiv, ridichile se seamănă eşalonat şi se recoltează imediat ce ajung la maturitate.
2. CRĂPAREA RĂDĂCINILOR
Este rezultatul udării în valuri a culturii. Alternanţa perioadelor secetoase cu cele excesiv de umede determină crăparea rădăcinilor.
3. LIPSA BULBILOR
Temperaturile mult prea ridicate sunt cauza acestei probleme de creştere şi dezvoltare. Plantele nu mai formează rădăcini îngroşate, ci tulpini florifere.
Temperatura optimă de creştere şi de acumulare a substanţelor de rezervă este cuprinsă între 15 şi 17 grade C ziua şi 10-12 grade C noaptea.
4. LEMNIFICAREA RĂDĂCINILOR
Dacă plantele s-au dezvoltat într-o perioadă mai lungă şi au întârziat să ajungă la maturitate (după circa 25-30 de zile de la răsărire), rădăcinile vor fi îmbătrânite şi lemnificate.
PĂSTRAREA PESTE IARNĂ
Pentru anotimpul rece, ridichile se pot pune la adăpost în şanţuri, silozuri, pivniţe sau alte depozite unde să fie asigurată o temperatură de 0-1 grade C şi umiditatea de 90-95%, la întuneric, timp de 5-6 luni.
Şanţurile sau silozurile se orientează paralel cu direcţia vânturilor dominante, iar acoperirea lor se face cu nisip sau cu straturi alternative de paie şi pământ, cu grosimea de 25-40 cm. Obligatoriu, ultimul strat trebuie să fie de pământ!