Mai bine de 30 de ani, Vera Goraș, locuitoare a satului Malcoci, crește plante decorative. Deși inițial cultiva legume pentru a contribui cât de puțin la bugetul familiei, cu timpul a început să se ocupe de horticultură.
”Când am început, eram tânără. Am fost în decretul de maternitate cu 3 copii, cam la vârsta de trei ani unul după altul, pe urmă să nu stau, să mă ocup cu ceva, am început să plantez niște crizanteme. Întâi mă ocupam cu un curechi, cu o ridiche, cu o roșie, cu un castravete, pe urmă am văzut că nu îmi este convenabil și am zis, ia să trec la niște floricele și am început așa, de la puțin. Până mi-am mărit cantitatea și am ajuns acum că cresc foarte mult”, povestește Vera Goraș.
Locul de muncă este ograda, acolo petrece aproape tot timpul alături de soțul ei Ion.
”Așa am primit plăcerea și dragostea de flori și am început de la mititel, puțintel să plantez olecuță, pe urmă alta și apoi mi-au mai venit idei, pe urmă iubeam și florile astea. Ia să plantez și din acestea. Iat-așa m-am făcut bătrână deja. Am ajuns la vârsta de 65 de ani și tot nu pot apleca mâinile în jos. Parcă încă mai multe cerințe am”, adaugă horticultoare.
Dna Vera este un autodidact și din mers învață ce trebuie să facă pentru a ajuta plantele să aibă o creștere bună.
”Eu am cunoștința mea în cap. Azi îi trebuie hrană, azi trebuie stropită, are ceva. Cum văd eu. Oleacă frunza se sucește, ceva are, vreun vierme, trebuie stropită. Acum m-am învățat. Acum este internet, dar atunci când lucram nu era nici internet, nu era nimic, singură cu capul nostru lucram așa”, mai menționează aceasta.
Cu toate că Moldova are soluri fertile, totuși, horticultorii sunt nevoiți să achiziționeze pământ de la magazinele specializate.
”Totul cumpărăm, absolut nimeni nu ne dă nimic. Sunt acum magazine agricole, du-te și ia și semințe, dai comandă, îți aduce răsad din Olanda, acum sunt de toate. E greu de lucrat, e scump. Nu avem ajutor de nicăieri, nu luăm credite, iată așa singuri cu forțele proprii. Mari bani nu facem, dar să nu stăm pe loc, așa-i situația la noi în țară”, specifică Vera Goraș.
Femeia este fericită, deoarece copiii îi sunt acasă și îi adună pe toți la o masă, dar și la muncă, dacă este nevoie. În fiecare an, încearcă să diversifice plantele. Le rămâne însă devotată mușcatelor pe care le apreciază pentru multiplele beneficii.
”Unul iubește laleaua, unul iubește zambila. Lumea vine când vrea să-și amenajeze o grădină, un balcon. Eu vreau și din asta, și din asta, să le combin, să le pun, să fac o compoziție. Acuși avem anul de când a început pandemia, din martie. Eu am crezut că n-o să realizez nicio floare, am crezut că totul e pierdut, dar am postat pe internet pozele și m-am străduit să le dau la un preț mai mic ca să-i fie convenabil și cumpărătorului, și mie. Mă ocup cu multă mușcată, ”fuxia” am care tot e curgătoare, am la vreo 20 de feluri de flori de grădină. Iată-s semănate din luna ianuarie, la începutul lui ianuarie, am și la sfârșitul lui decembrie, o parte le-am plantat, care ies mai greu, este sămânță care iese în trei zile, este care în trei săptămâni, nu se compară floare cu floare”, mai adaugă doamna.
Horticultoarea spune că plantele au nevoie de apă, aer și dragoste. Acestea sunt necesitățile primare a tot ce este vi