Suntem în plină iarnă cu vreme mai friguroasă. De aceea, mi-am propus să vorbim din nou despre stresul de frig la viţeii sugari. Acum este momentul, dacă nu ne-am gândit încă, să ne punem problema asigurării confortului viţeilor sugari în perioada de iarnă scrie Revista Ferma.
Pe timp de iarnă, viţeii crescuţi în cuşti individuale amplasate în afara adăpostului sau în adăposturi neîncălzite (reci) pot fi expuşi unui frig extrem, deoarece temperatura din interiorul acestor adăposturi nu diferă semnificativ de cea din exterior. Expunerea cronică a viţeilor la frig poate conduce, în unele situaţii, la apariţia unor boli sau chiar la moartea viţelului sugar.
Dar beneficiile creşterii viţeilor în adăposturi reci sunt mai mari decât costurile suplimentare cauzate de această tehnologie. Conform unor cercetători din Canada, rezultatele clinice, fiziologice şi patologice, arată că expunerea viţeilor la temperaturi de până la -30°C, nu le-a provocat acestora tulburări serioase, cu condiţia ca adăposturile reci să fie exploatate în mod corespunzător. Deşi temperatura critică inferioară, definită ca temperatura sub care viţelul va utiliza din resursele de energie pentru a menţine constantă temperatura corpului, este de cca -8°C, în condiţii normale de creştere; aceasta poate fi mai mare în funcţie de legătura animalului cu pardoseala şi natura acesteia (vezi tabel). Conform aceloraşi cercetători, viţeii au o capacitate remarcabilă de a tolera frigul.
Ce putem face pentru a feri de frig viţeii?
• Utilizarea paielor ca aşternut. Pe timp de iarnă, nu există un tip de aşternut mai bun pentru viţei ca paiele uscate, aşa cum reiese şi din tabel. Se poate constata că dacă paiele sunt umede, viţelul va simţi acelaşi confort termic ca şi atunci când stă în picioare. Dar cum viţeii sugari stau cca 70-80% din timpul lor în poziţie culcată, rezultă importanţa aşternutului pe care îl folosim. Dacă nu avem la îndemână paie, se acceptă şi rumeguş sau talaş de lemn moale (brad). Frecvenţa refacerii sau reîmprospătării aşternutului depinde de vreme, astfel încât aşternutul să fie în permanenţă uscat şi curat. Pe vreme ploioasă sau cu ninsori abundente, se poate să fie necesară aşternerea şi de trei ori pe zi.
• Asigurarea ventilaţiei adăpostului. Fie că este vorba de cuşti individuale sau adăposturi neîncălzite, trebuie să asigurăm, şi pe timp de iarnă, accesul aerului proaspăt în interior. Sub nici o formă nu se vor acoperi uşile de acces ale cuştilor şi nici nu se vor bloca cu paie sau fân gurile de acces a aerului proaspăt şi de evacuare a aerului viciat ale adăposturilor.
ATENŢIE! Lipsa curenţilor de aer nu înseamnă lipsa aerului proaspăt.
Ventilaţia are ca scop evacuarea umezelii, a microorganismelor, a prafului, a gazelor nocive de fermentaţie şi de a introduce aer proaspăt în interiorul adăpostului viţelului. În cazul utilizării cuştilor construite din lemn, se vor închide toate găurile care pot provoca curenţi de aer mai mari de 0,1-0,2 m/s.
• Suplimentarea raţiei de lapte cu energie. Deoarece, pe vreme geroasă, viţeii vor consuma energia din raţie în proporţia cea mai mare, pentru menţinerea temperaturii corporale şi nu pentru a depune spor, recomand suplimentarea raţiei de lapte cu energie solubilă. Această sursă de energie poate fi sub formă de pulbere solubilă, care se adaugă la reformularea substituentului de lapte sau se poate utiliza un substituent de lapte cu o concentraţie mai mare de energie. Nu recomand creşterea concentraţiei de substituent pulbere în laptele reconstituit, pentru că se suprafurajează viţelul cu proteină, care trebuie disociată la nivelul ficatului, proces prin care organismul animal are nevoie, la rândul său, de multă energie.
Pentru viţeii crescuţi iarna în adăposturi reci, substituentul de lapte nu trebuie să aibă mai puţin de 20% grăsime. În acest caz, în zilele cu temperaturi extrem de mici, se pot adăuga la reformularea laptelui, cca 60 grame de supliment de grăsime. Dacă este disponibil pe piaţă, este de dorit ca pe timp de iarnă să se utilizeze un substituent de lapte cu 28% grăsime.
ATENŢIE! La aceste concentraţii ale substituentului de lapte, se va asigura obligatoriu apă viţeilor, mai ales în primele 30 de minute după alăptare.
• Folosirea valtrapului. În cazul viţeilor cu viabilitate mai redusă sau cu masa corporală mai mică la naştere, se poate utiliza valtrapul (vezi figură), care este o pătură cu o formă specială cu care se acoperă viţelul. Acesta nu trebuie menţinut mai mult de o săptămână pe viţel, altfel organismul animalului nu se va mai acomoda cu temperatura exterioară.
A face faţă stresului de frig înseamnă uneori mai mult decât „a umple stomacul viţelului cu mâncare”, însă crescătorul care stăpâneşte vremea şi îşi ajustează managementul în raport cu aceasta, va fi recompensat cu viţei mai sănătoşi şi mai viguroşi.
TEMPERATURA CRITICĂ INFERIOARĂ
Relaţia cu pardoseala şi temperatura critică inferioară (oC)*
Viţel stând în picioare: -3 oC
Viţel culcat pe beton uscat: -6 oC
Viţel culcat pe paie uscate : -8 oC
Viţel culcat pe paie umede: -3 oC
Viţel culcat pe grătare din lemn: -3 oC
*Temperatura critică inferioară este calculată pentru un viţel de cca 80 kg, fără curenţi de aer şi hrănit corespunzător.