Caisul este un pom de talie medie, cu coroană largă și deasă, cu numeroase posibilități de desfacere pe piață. Totuși, în România, plantațiile de cais nu sunt foarte răspândite și reprezintă doar 5-6% din totalul suprafeței pomicole. Fermierii care aleg să înființeze o plantație de cais se bucură de numeroase posibilități de desfacere pe piață. Obținerea unei recolte bogate și sănătoase depinde, în mod evident, de respectarea regulilor de plantare, dar și de aplicarea la timp a tratamentelor necesare, scriu colegii de la AGRO TV România.
Perioada realizării tăierilor la cais
Cele mai importante termene de tăiere la cais sunt: cel de iarnă – primăvară „în uscat” și în perioada de vegetație „în verde”.
Tăierile în uscat se efectuează după trecerea gerurilor mari și până la umflarea mugurilor. Dacă se execută înainte de geruri, cicatrizarea rănilor este mult mai anevoioasă. Tăierea în uscat stimulează creșterea lăstarilor și contribuie la întinerirea macrostructurii vegetale și a microstructurii roditoare.
Tăierile în verde se execută în două termene: când lăstarii ating lungimea de 15-20 cm și la sfârșitul lunii iunie. Indiferent de tipul de creștere a caisului și forma de coroană utilizată în procesul de formare, trebuie să predomine operațiile în verde față de cele în uscat.
În prima perioadă se suprimă lăstarii inutili pentru formarea scheletului. Dacă pomul este intrat pe rod, la sfârsitul lunii iunie se reglează încărcătura cu rod prin:
- eliminarea unor ramuri slabe, supraîncărcate cu fructe;
- scurtarea ramurilor mixte mai lungi de 40-45 cm și a unor ramuri de semischelet.
Forme de coroană la cais
Până nu demult pomii de cais erau conduși preponderent după sistemul piramida neetajată. Dar înălțimea exagerată a pomilor și cerințele fiziologice înalte față de lumină au dus la conducerea pomilor după sistemul piramida neetajată întreruptă (cu centrul semideschis), care este similară cu vasul întârziat.
Forma de coroană vas întârziat la cais
Aceasta se recomandă pentru pomii de cais cu vigoare de creștere mijlocie și mare și se caracterizează prin:
- înălțimea trunchiului 70 cm;
- ax scurt cu 4 șarpante amplasate solitar la distanța de 30-35 cm;
- unghiul de divergență al șarpantelor 90o;
- unghiul de înclinare al șarpantelor 60o-55o;
- 3 subșarpante amplasate bilateral-altern exterior la distanța de cca 40 cm;
- înălțimea pomilor până la 3,5-4,0 m;
- diametrul coroanei perpendicular rândului – 4 m.
Tăierile la cais în anul I
Dacă la plantare se utilizează pomi cu coroana proiectată din pepinieră cu trunchi de 70 cm și 3 ramificări solitare bine dezvoltate, prima se scurtează la 60 cm, a doua la 45, iar axul se scurtează la 40-45 cm de la ramura superioară. Celelalte ramificări se suprimă la inel.Prin tăierile în verde se elimină concurenții lăstarului de prelungire al axului și șarpantelor.
Se proiectează șarpanta a treia, alegându-se un lăstar cu unghi de inserție larg, orientat sub 40-45o față de direcția rândului în partea opusă primei șarpante, astfel formând cu aceasta un unghi de divergență de 90o.Pe fiecare șarpantă la 40-50 cm de la ax se alege câte un lăstar lateral cu poziția potrivită pentru proiectarea primei subșarpante.
Tăierile la cais în anul II
Primăvara se definitivează primele 3 șarpante și axul central. Ramura de prelungire a axului central se scurtează la 40-45 cm de la baza șarpantei a treia. Ramurile de prelungire ale șarpantelor se scurtează diferențiat pentru a fi aduse la același nivel:
- prima – la 60-65 cm;
- a doua – la 50-55 cm;
- a treia – la 40-45 cm.
Subșarpantele se subordonează între ele și față de axul șarpantei cu diferența dintre nivelul vârfurilor de 10-15 cm.Prin operațiile în verde se elimină lăstarii concurenți ai celor de prelungire a axului și șarpantelor, cei de pe laturile superioare și inferioare ale acestora, cât și cei care supraîndesesc coroana.
Pe ax, la 30-35 cm mai sus de baza șarpantei superioare, se alege un lăstar cu unghi larg de inserție, situat opus, pentru proiectarea ultimei șarpante. Pe fiecare șarpantă se alege câte un lăstar lateral, situat la 35-40 cm de la ultima subșarpantă, pentru proiectarea următoarei subșarpante.
Tăierile la cais în anul III
Primăvara devreme, se definitivează șarpanta a patra și se scurtează la 40-45 cm. Ramura de prelungire a axului se scurtează la 40-45 cm de la baza ultimei șarpante. Ramurile de prelungire ale primelor trei șarpante se scurtează diferențiat, astfel încât vârfurile lor să fie aproximativ la același nivel. Pe ax, șarpante și subșarpante se elimină ramurile verticale și altele inutile pentru formarea scheletului și garnisirea rațională a acestuia.
Ramurile de garnisire se răresc la intervale de 15-20 cm, eliminându-se cele mai slabe, iar cele cu lungimea mai mare de 40-45 cm se scurtează la 1/4-1/3 din lungimea lor.Tăierile în verde se execută după aceleași principii ca și în anul precedent cu proiectarea următoarelor subșarpante. Ramura de prelungire a axului se scurtează prin transfer la un lăstar subterminal cu unghi de inserție larg.
Tăierile la cais în anul IV și V
Prin tăierile în uscat și în verde, după aceleași principii, se prelungește și se finalizează formarea coroanei.Axul se menține în creștere lentă prin tăieri repetate de transfer la ramificări slabe. După consolidarea ultimei șarpante în poziția necesară, axul se suprimă.Se corectează unghiurile de înclinare și direcționare ale șarpantelor.
Prin scurtare diferențiată se echilibrează creșterea șarpantelor, aducându-se vârfurile la același nivel. În cadrul fiecărei șarpante se proiectează subșarpantele necesare și se subordonează în vigoarea de creștere. Pe șarpante și subșarpante se efectuează garnisirea cu ramuri anuale mixte și de semischelet.
În anii următori, primăvara devreme, se efectuează tăieri fitosanitare, de menținere a structurii și dimensiunilor coroanei.Când lungimea ramurilor de prelungirebale șarpantelor diminuează până la 15-20 cm, se aplică tăieri de reîntinerire la lemn de 3-4 ani prin transfer la o ramificare cu poziția potrivită.