Având în vedere prețurile mari actuale ale azotului și preocupările legate de aprovizionare, este important să înțelegem rolul momentului aplicării și a sursei azotului în limitarea pierderilor de azot și în îmbunătățirea eficienței utilizării azotului. Azotul pentru porumb face parte dintr-un sistem biologic complex care depinde de mediu. Este dificil de modelat și de prezis. De asemenea, este dificil să prezici vremea; prin urmare, este dificil de prezis pierderile de azot și cantitatea de azot eliberată din sol, scrie agrimanet.ro.
A aplica „mai mult decât suficient N pentru a asigura un randament maxim” nu este durabil nici financiar, nici din punct de vedere al mediului, în special cu prețurile actuale ale îngrășămintelor.
Amplasarea și momentul aplicării îngrășământului cu azot este o modalitate de a reduce riscul de pierdere a azotului și de a crește kilogramele produse pe kilogram de azot aplicat.
Până la stadiul de creștere V6 sau aproximativ 45 cm înălțime, porumbul folosește doar aproximativ 27 kg de N/ha. După V6, plantele de porumb intră în faza de creștere rapidă, iar absorbția de N crește rapid. Dacă majoritatea îngrășământului cu azot a fost aplicat înainte de această etapă de creștere este mai predispus la condiții de mediu imprevizibile. Este mai expus riscului de levigare, denitrificare, volatilizare și de a deveni indisponibil pentru plantă.
Creșterea eficienței
O aplicare secundară de N în timpul sezonului poate să nu conducă întotdeauna la o creștere a randamentului, dar poate reduce în mod constant potențialul de pierdere de azot și cantitatea de azot necesară pentru a obține producții mari în comparație cu aplicările de toamnă sau de primăvară devreme. Dozele de N din timpul sezonului permit, de asemenea, flexibilitate pentru a ajusta dozele totale de îngrășământ cu N pe baza variațiilor de la începutul sezonului.
Utilizarea fracționării dozei de N este o metodă eficientă de a aplica doar suficient N pentru ca planta de porumb să înceapă bine și apoi să plasați cea mai mare parte din N imediat înainte de faza de creștere rapidă pentru absorbția maximă a plantelor, minimizând potențialul de pierdere de azot.
Sursa de îngrășământ cu azot aplicată este, de asemenea, un factor important pentru îmbunătățirea eficienței aplicării cu azot.
Dacă se folosește un îngrășământ care conține uree, cum ar fi ureea granulară sau 28% UAN, aceste surse trebuie încorporate sau injectate în sol pentru a preveni pierderile de azot din volatilizare.
În general, alegerea sursei potrivite și a momentului de aplicare a îngrășământului cu azot este importantă atunci când se îmbunătățește utilizarea nutrienților și eficiența sistemului de cultură. Îngrășământul cu azot care se pierde este azotul pe care planta nu îl mai poate folosi. Poate deveni potențial dăunător pentru mediu și nu are niciun beneficiu financiar.