Soții Muradov cresc răsad și flori în sere, ani de zile

Roșii, castraveți, ardei și diverse specii de flori sunt crescute în cele 5 sere din grădina soților Eugenia și Andrian Muradov, din satul Căzănești, raionul Telenești. Aceștia au muncit printre străini mai bine de 10 ani, iar dorul de casă și conștientizarea faptului că sunt departe de familie și de copii, i-a făcut să se reîntoarcă acolo de unde li se trag rădăcinile. Cu forțele proprii, cu banii agonisiți peste hotare, au inițiat o afacere în agricultură, scrie agroexpert.md.

„La început creșteam roșii și castraveți, apoi din pasiunea mea pentru frumos, am început să creștem și flori. Inițial le creșteam doar pentru bucuria mea. Îmi plăcea, dis-de-dimineață, să îmi beau cafeaua  printre flori, însă la un moment dat, când am văzut că am prea multe, am început să le vând” își amintește Eugenia Muradov.

Afacerea au dezvoltat-o investind propriile finanțe, dar au contractat și câteva credite.

„Am pus pe roate o mică afacere, cu posibilitățile noastre, cu banii pe care i-am adunat 10 ani peste hotare. Nu avem sere performante, dar cum zice soțul meu, ”nu este important neapărat ce seră ai, e important ce scoți din ea”. Și vreau să vă spun că așa și este, mai ales când înfloresc florile în sere este foarte frumos. Întotdeauna ne străduim, să fim gata până la Paște, ca oamenii să-și poată înfrumuseța gospodăriile” mărturisește horticultoarea.

Legumele crescute de agricultorii din Căzănești provin din semințe importate din străinătate.

„Semințele sunt aduse de peste hotare,  pentru că am găsit o companie serioasă, care au semințe de calitate, de asemenea folosim numai substrat cumpărat pentru că nu vrem să folosim pământ adus de undeva care poate avea vreo boală sau viermi și pe urmă să avem probleme” explică antreprenoarea.

Deși producătorii întâmpină mai multe impedimente, ei nu se lasă învinși. Muncesc de zor, ca să obțină rezultatele dorite.

„Ne este greu, avem și nopți nedormite, pentru că nu avem condiții performante, suntem niște oameni simpli, care iubesc ceea ce fac. Din păcate nu avem piață de defracere, autoritățile nu protejează producătorii, spre exemplu, la piață, agricultorilor mici, le este foarte complicat. În alte țări, de exemplu, în piață, o jumate de piață este pentru comercianți, o bucată de piață este pentru producători, la noi nu, la noi la piața angro nici nu poți ridica glasul că poți fi alungat din piață. Cu toate astea,nu ne plângem, pentru că avem clienți fideli, chiar când începuse pandemia, ne speriasem că nu vom reuși să comercializăm, dar am căutat soluții și am început a vinde prin intermediul rețelelor de socializare, pot să vă spun că am reușit să vindem chiar mai bine decât la piață. Ce este legat de flori nu avem probleme, dar toamna, cu roșiile, ardeii, facem investiții foarte mari, iar când ajungem la piață legumele de import deși sunt de o calitate mai slabă, sunt mai ieftine. Suntem necompetitivi, dar cheltuielile sunt mari, avem credite de dat înapoi. Plus la toate se mai adaugă prețurile mari la carburanți și lemne. Noi am reușit să ne aprovizionăm din timp, chiar și semințele le-am luat încă din vara trecută, pelicula și recipientele pentru răsad și flori la fel le-am procurat încă din toamnă, desigur ce nu ne-a ajuns am cumpărat acum dar prețurile s-au mărit chiar și de două-trei ori. De la începutul lunii ianuarie până în prezent, pentru încălzirea serelor, am utilizat 20 de metri cubi de lemne și o tonă de cărbune, dar cred că vom trece deja la peleți. Scumpirile astea nu duc spre bine, nu știm cum vor fi anul acesta vânzările, acum lumea nu are bani și această situație de război în țara vecină, care nu știm cât va dura. Sperăm să reușim să ne scoatem măcar cheltuielile.Unica salvare pe care ne bazăm sunt totuși cumpărătorii care ne cunosc de ani de zile și care sperăm că vor dori să crească legume, să își înfrumusețeze casele” spune Eugenia Muradov.

O altă problemă cu care se confrunță agricultorii este lipsa acută a forței de muncă.

„Anul trecut ne trezeam cu noaptea în cap și mergeam să aducem muncitori din diferite sate. Dar anul acesta nu găsim cu cine să lucrăm. Oamenii din sat se grupează în brigăzi și merg să muncească la gospodăriile mari. Deocamdată avem o singură angajată, așa că ne stăruim cu soțul cât putem singuri să facem, dar fără brațe de muncă nu reușești nimic. Ziua de lucru s-a scumpit, anul trecut muncitorii erau remunerați cu 250-300 de lei, dar anul acesta nici cu 350 nu găsim” menționează Eugenia Muradov.

Cu toate că provocările sunt multe, soții, Eugenia și Andrian Muradov, sunt încrezători în ziua de mâine și nu își imaginează o zi trăită fără munca în sere.