Există locuri unde tradițiile sunt păstrate. La Selemet, r. Cimișlia, de cum se răcește vremea și au posibilitatea, meșterițele și fetele din sat îşi dau întânire, ca pe vremuri, la șezătoare. Pe timp de pandemie însă, aceste întâlniri sunt mai rare.
„Am venit la șezătoare cu andrele și fuioare. Să se-nvârte fusele, să se-ntreacă glumele.”
La șezătoare, fetele se întrec la împletit, brodat și țesut covoare. Iar pe lângă asta, copiii spun glume, ghicitori și fredonează cântece din bătrâni.
„Bună ziua gazdă aleasă am venit la dumneavoastră…. lăutare, zii din strună.”
Prin intermediul acestor întâlniri, meșterițele din sat transmit tinerei generaţii tradiţiile autentice moldovenești. Deoarece prosopul este un simbol al satului Selemet, pe timpuri, acesta se folosea în diferite moduri.
„Iată un așa prosop se folosea pentru icoană. Iar acest prosop se punea dedesubt la icoană. La fel prosoapele se mai puneau deasupra portretelor. Iată un așa prosop deasupra portretului.”
Nicio şezătoare nu are loc oricum. Femeile pregătesc poezii, ghicitori şi cântece din folclor.
„La șezătoare noi brodăm, coasem cu acul diferite lucrări. Sunt foarte multe lucruri interesante care erau pe timpuri.”
„Nu la toți le place, dar trebuie să facem asta, deoarece noi ne aducem aminte de strămoșii noștri și tradițiile în trecut. Plus la asta, este interesant.”
„La început, bunica mea m-a învățat, dar după asta am început să continui eu singură cu pași mici. Reporter: Până la venirea iernii, îi termini? Ea: Poate.”
Organizatoarele promovează tradițiile și cultivă celor din generația tânără respectul pentru tradiție.
Maria Prodius, directoarea căminului cultural, s. Selemet, r. Cimișlia: „Păstrăm tradiția cum era pe timpuri, că așa am obișnuit de la părinți și ne străduim să transmitem și copiilor ceea ce am învățat de la strămoșii noștri. Învață a croșeta, a broda, nu avem aici război, dar le punem și pe la stati și le învățăm cum se țese păretare, țoale.”
În satul Selemet, raionul Cimișlia, locuiesc aproximativ 4000 de oameni.