Republica Moldova îmbătrânește, la propriu. Tot mai puțini tineri își văd viitorul acasă. Din cauza sărăciei, moldovenii își iau lumea în cap.
Și tot sărăcia îi face pe bătrânii noștri să răscolească prin dulapuri și să iasă în stradă, unde mai vând câte ceva, să aibă de-o pâine.
În stradă am întâlnit-o și pe tanti Elena, tocmai când era luată la rost de polițiști, pentru vânzare ilegală.
„Pensia nu ne ajunge, dacă mi-ar ajunge nu aș sta aici, nu vezi cum de alungă poliția? Bătaie de joc face din lume, ce, cu 1800 lei poți să trăiești? Vine iarna, eu sunt bolnavă, am avut insult, trebuie leacuri, dar ei te chinuie, vii și ești vai de capul tău. Ei zic: „Strânge-te, măi omule!” Eu, dacă aș avea cu ce trăi, nu aș veni aici să stau pe buturuga asta.”
Dacă statul ar avea grijă și le-ar oferi o bătrânețe asigurată, n-ar ieși nimeni în stradă, nici cu vândutul, nici cu cerutul. Că și asta e o activitate nu tocmai legală.
„Strâng bani pentru mică construcție, în satul Frăsânești, r.Ungheni. Au oamenii credință și dau pentru sufletul lor, ca să le ajute și lor Dumnezeu. Pentru construcții stau trei, patru zile la Chișinău, strâng un buzunar de bani, așa cât dă Domnul, mă mulțumesc cât mi-a dat, mai mult sau mai puțin și mă rog pentru cei care m-au ajutat.”
Și mătușa Natalia, din Sângera, este nevoită să vină la piață pentru a vinde ce mai are prin gospodărie sau prin cămară.
„Iată ce vindem borș și lapte de capră, altceva nu avem de vândut. Facem de cheltuială, trebuie de plătit comunalele, pensia este 1500 de lei, cu tot cu compensație și ce mai dau ei acolo, nu ajunge, trebuie să cumpărăm cărbune pentru iarnă, iaca vine iarna, lemne și nu ajunge.”
E clar că nimeni nu vine aici de voie, ci numai de nevoie. Iar nevoi sunt multe…
„Vindem că ne trebuie o copeică.”
„Asta eu câștig ce cresc în grădină, dar vin la piață că am cinci nepoți și trebuie să am grijă și de ei, și de soție, și de casă, și de comunale, banii nu prea ajung.”
„Mie și așa mi-i greu, nu trebuie să mă filmați și să mă întrebați. Eu n-aș vinde în stradă dacă mi-ar ajunge pensia. Am 40 ani de muncă, studii superioare și pensie mică.”
Peste 70% din bătrînii din țara noastră au o pensie care nu acoperă nici măcar coșul minim de consum.
