Începând cu anul 1950, pe 7 aprilie, în toată lumea este marcată Ziua Mondială a Sănătății. În această zi, cu toții ne îndreptăm gândurile către medici, farmaciști și asistenți medicali, care muncesc zi de zi cu devotament, pasiune și dăruire. De mai bine de doi ani, angajații din sistemul medical trăiesc adevărate drame și luptă, chiar și cu riscul propriei vieți, cu pandemia de Covid-19.
„Peste tot era panică, nu știam ce urmează, cum să facem.” […] „Pentru un om, oricât de puternic ar fi, la un moment dat, te frânge și sper ca toată lumea să nu piardă pe nimeni.”
Declarațiile unor medici despre cum a fost și încă este această perioadă pentru ei, pentru familiile lor, dar și pentru pacienți demonstrează încă o dată că în domeniul ocrotirii sănătății, fără dăruire, fără sacrificiu, nu este posibil.
„La început a fost ceva, de parcă vine un război.”
„Soția și copilul i-am trimis la țară acasă și fără ei îmi era cam greu.”
„Mi-am molipsit și soțul și am fost internați în spitalul de boli infecțioase Toma Ciorbă.”
„Din de vedere personal pot să spun că pe toți ne-a afectat.”
Organizația Mondială a Sănătății, cu sediul central la Geneva, a fost înființată la 7 aprilie 1950, având în prezent 193 de state membre. Ea are rolul de a menține și coordona situația sănătății la nivel mondial. Prioritățile curente are organizației vizează bolile transmisibile, în special HIV/SIDA, Ebola, malaria COVID-19 și tuberculoza, precum și diminuarea efectelor bolilor netransmisibile, dezvoltarea și îmbătrânirea, alimentația sănătoasă, abuzul de substanțe.