Cred că sunt puţini oameni din ţara noastră care pot afirma că pentru ei culesul şi valorificarea trufelor reprezintă de fapt un simplu hobby. Un hobby, aşa cum îl înţeleg eu, este o plăcere pe care unele persoane îşi permit să o aibă, plimbându-se prin pădure însoţiţi de un câine inteligent şi bine dresat care să caute şi să găsească trufe. În acelaşi timp însoţitorul câinelui poate să admire farmecul pădurii, flora şi fauna pădurii, să respire un aer curat şi sănătos.
Privită ca hobby, recoltarea trufelor poate aduce numeroase satisfacţii personale nu neapărat şi financiare. Însă sunt sigur că pentru majoritatea oamenilor de rând culesul şi valorificarea trufelor reprezintă şi o afacere mai mare sau mai mică în funcţie de:
– experienţa acumulată;
– numărul de câini din dotare;
– abilităţile câinilor în găsirea trufelor;
– condiţia fizică şi rezistenţa la efort a căutătorului de trufe;
– cunoaşterea metodelor de lucru şi de recoltare;
– cunoaşterea speciilor de arbori agreaţi de trufe;
– cunoaşterea speciilor ierboase care vegetează în acelaşi habitat cu trufa;
– orientarea în teren, cunoaşterea expoziţiilor.
– cunoaşterea tipurilor de sol în care poate creşte trufa;
– cunoaşterea speciilor forestiere şi a compoziţiilor de arboret;
– numărul locurilor de trufe cunocute;
– ieşirea în teren odată cu ivirea zorilor (atunci câinii lucrează cel mai bine);
Nici un culegător de trufe nu se formează în câteva luni. De obicei trec chiar ani de zile până un culegător se acomodează cu câinele şi ajunge să găsească suficiente locuri cu trufe pentru ca el să poată face o adevărată afacere din recoltarea trufelor. În plus de asta, pentru a găsi cât mai multe locuri cu trufe, culegătorul este obligat să parcurgă zeci şi sute de kilometri atât în judeţul lui cât şi în alte judeţe din ţară. A te limita la locuri puţine şi aproape de casă nu este o soluţie valabilă pentru a face o afacere din culesul trufelor. În plus, este foarte posibil ca unele locuri găsite de dumneavoastră să fie găsite şi de alţi căutători de trufe şi astfel cantitatea de trufe ce o puteţi recolta depinde şi de cantitatea de trufe recoltată de ceilalţi căutători. Dacă însă nu reuşiţi să găsiţi o cantitate rezonabilă de trufe, vă puteţi trezi în situaţia de a nu reuşi să vă acoperiţi cheltuielile făcute cu transportul plus timpul pierdut.
Viitorii culegători de trufe trebuie să nu se descurajeze dacă la început au unele eşecuri. Dacă perseverează şi au încredere în ei şi binenţeles şi în câine, o dată cu timpul şi rezultatele pozitive vor începe să apară. În mod normal viitorul culegător trebuie să se documenteze foarte bine înainte de a începe culesul. Documentarea cea mai bună este obținerea de informații și relații de la un culegător profesionist. În mod normal acest lucru nu se poate întâmpla însă deoarece căutătorul profesionist niciodată nu va spune unde are locurile de cules pentru că astfel riscă să-şi compromită el şansele de cules. Poate chiar să indice tocmai un loc unde nu se găsesc trufe pentru a nu risca să-şi compromită afacerea. Dacă totuşi se identifică un loc cu trufe, trebuie procedat în mod discret şi să nu fie divulgat deoarece acesta poate fi recoltat, în mod respnsabil, o perioadă mare de timp.
Recoltarea trufelor depășește condiția de hobby abia din momentul în care căutătorul de trufe reuşeşte să recolteze o cantitate minimă de kilograme pe săptămână. Modul de valorificare al trufelor nu reprezintă o problemă deoarece cererea de trufe este mereu în creştere iar oferta este în scădere din cauza încălzirii globale şi a distrugerii habitatului natural prin defrişările care se fac în majoritatea ţărilor. Pe internet se pot gasi intermediari care doresc să cumpere trufe. Singura problemă este aceea de a găsi un cumpărător serios care să plătească trufele recoltate pe loc. Niciodată trufele nu sunt date celor care nu plătesc marfa pe loc deoarece există riscul de a nu mai fi plătite. Este importantă identificarea unui cumpărător serios şi constant.