Preocupați de problemele de mediu par a fi mai mult ecologiștii, iar oficialii și cei nemijlocit responsabili se expun în declarații doar cu anumite ocazii, când marcăm o anumită zi sau când e prioritar să ne arătăm îngrijorați în fața partenerilor străini.
Cantitatea și calitatea apelor rămâne a fi un subiect la care Moldova rămâne restanțieră.
GABRIEL MĂRGINEANU, președinte Societatea Ecologică ”Biotica’’:
Noi cumva dintotdeauna am considerat că totul este pentru noi. Și pădurea, și apa, și animalele: carne, pește. Ca să ajungem la vicii, la distracție, la confortul pe care noi punem accent în ziua de astăzi. Este pământul și este apa. Și noi suntem mai mult apă.
Satul Gura Galbenei este așezat pe malul stâng al râului Cogâlnic. Primarul spune că seceta de anul trecut i-a afectat considerabil. Apoi, nu toți înțeleg cât de nocive sunt deversările de ape uzate.
CONSTANTIN MUNTEANU, primar Gura Galbenei, r. Cimișlia:
Știți, primarul n-ar trebui să fie un jandarm al cetățenilor din sat. Este nevoit? Dar uneori e nevoie e chestia asta.
VALERIU CAZAC, expert de mediu, hidrolog:
Acuș am să-l întreb pe domnul primar dacă are sistem de apeduct. Aveți în sat? Da, dar canalizație aveți? Nu. Iată uitați-vă, nu e vina dvs. Vorbesc de alt factor.
Fondul Ecologic a livrat și a finanțat atâtea proiecte legate de apeducte, în multe sate, dar canalizarea și stațiile de epurare n-au fost prevăzute și finanțate. Și acum se ciocnește administrația că începe a conecta pe toți gospodarii la apeduct și apoi, peste 2, 3 ani: stai, ce facem noi cu apele uzate?
CONSTANTIN MUNTEANU, primar Gura Galbenei, r. Cimișlia:
Urmează să facem proiectul planului apeductului, proiectul canalizare. Fântânile arteziene pe care le avem, nu avem delimitarea, nu avem autorizația. Ca să împlinim tot cercul de acte pentru a umbla cu cerutul la organizațiile internaționale pentru bani pentru apeduct și canalizare.
VALERIU CAZAC, expert de mediu, hidrolog:
În țară, astăzi, nu funcționează nicio stație de epurare la standarde normale. Unica stație cea mai nouă e cea de la Orhei, construită după 2000, cu suportul Băncii Mondială.
Avem o situație catastrofală legată de apele menajere, nemaivorbind de acele întreprinderi, ferme mari pe care le avem, care sunt niște bombe ecologice.
MIHAELA RUDENCO, prezentatoare:
Și se pare că nimeni nu prea face nimic sau dacă se face nu se vede…
VALERIU CAZAC:
Atâta se vorbește, atâția bani vin, finanțări, dar lucrul nu se vede.
Numai pe Nistru, deja GEF al patrulea – este în derulare un proiect în care vin cu milioane de dolari pe perioade concrete, dar degradează apa, resursele Nistrului, Prutului, râurile mici în general sunt transformate în canale.
MIHAELA RUDENCO:
Cumva banii se duc pe apa sâmbetei. Este expresia, am vrut să zic.
Unii experți în domeniu sunt convinși că orice acțiune făcută în direcția corectă la etapa actuală nu poate schimba situația radical, fie că vorbim despre apă, aer sau păduri.
GABRIEL MĂRGINEANU, președinte Societatea Ecologică “Biotica’’:
Dacă noi, luăm prin analogie, o familie: este bunelul, este părintele, este copilașul. Dacă noi în pădurile astea, în toată țara aceasta am tăiat toți copacii mai mari, dacă intrați în pădure, nu vedem o pădure normală. Tot ce ține de părinți și bunel, a plecat la mobilă, la foc, la vreți în țara asta. Da, el e vede, parcă e pădure. Dacă nu este bunelul, dacă nu este părintele, ce-o să facă copilul acela? Cum o să crească el?
Analizele arată că râurile mici din Moldova fac parte din categoria 4 și 5 – adică sunt poluate și foarte poluate. În prezent, nici măcar nu știm cu certitudine câte avem în țară și nici ce instituție ar trebui să se ocupe de ele. Deocamdată, râurile noastre sunt lăsate de izbeliște.
În fiecare luni și miercuri, la 19:30, emisiunea Actualitatea LA RAPORT cu Mihaela Rudenco aduce în vizor principalele evenimente din țară informându-vă rapid și echidistant.