Pregătirea corectă a pământului pentru producerea de răsaduri este o operațiune destul de dificilă, având în vedere varietatea de amestecuri de substraturi pentru răsaduri comercializate pe piață, scriu colegii de la Agro TV România.
Amestecul de pământ joacă un rol extrem de important în obținerea răsadurilor și florilor sănătoase și de calitate, alături de ceilalți factori. Pe lângă rolul indispensabil de suport al plantei, pământul trebuie să asigure pătrunderea aerului, apei și mai ales să conțină elementele nutritive necesare creșterii și dezvoltării rădăcinilor (N, P, K, Ca, Mg, oligoelemente).
În opinia Prof. Univ. dr. Hoza Gheorghita pământul perfect trebuie:
- să aibă o capacitate bună de reținere a apei, pentru că acest aspect influențează cel mai mult modul de îngrijire a plantei și frecvența udărilor;
- sa aiba o structura fizica optima pentru a permite schimbul de gaze cu atmosfera exterioara; o sa aiba o porozitate de peste 75 %; o sa fie bogat in elemente nutritive usor asimilabile si corelat cu specia la care se foloseste;
- sa aiba un pH corespunzator speciei la care se foloseste (5,6 – 6,5 la ardei; 5,5 – 6 la tomate, 6 – 6,5 la vinete, 6 – 7,2 castraveti, dovlecei etc.).
- sa aiba continut scazut in saruri si capacitate de tamponare ridicata, pentru a se mentine acelasi pH, care se poate modifica in urma aplicarii udarilor si fertilizarilor faziale etc.
Materialele necesare pregătirii unui amestec corect de pământ pentru răsaduri și flori se împart în două categorii:
MATERIALE ORGANICE: mranita, turba, pamantul de telina, pamantul de gradina, pamantul de frunze, pamantul de rumegus, composturile, paiele etc.
Mranita se obtine din descompunerea gunoiului de grajd (balegar amestecat cu asternutul animalelor, paie, pleava, coceni etc).
Turba este un material natural care se poate folosi ca atare, fara sa mai necesite o descompunere prealabila. Se gaseste sub forma de zacaminte naturale in unele zone ale tarii noastre ca: Vatra Dornei, Huedin, Calatele (Cluj), Fagaras si se formeaza prin descompunerea anaeroba a vegetatiei acvatice in amestecul cu nămol.
Pamantul de telina se obtine din brazde înierbate, recoltate de pe terenuri intelenite cu leguminoase (lucerna, trifoi) sau cu graminee perene. Pentru aceasta, cu un plug se taie brazde de 10 – 12 cm grosime de pe terenurile respective, care se aseaza in platforme de descompunere. Aceste platforme au circa 1,5 m inaltime, 1,5 latime si lungime variabila, iar brazdele se pun cu partea inierbata fata in fata. Pentru a grabi putrezirea ierburilor, platforma se mentine umeda si se intoarce de cateva ori.
Pamantul de telina este un pamant de culoare cafenie-maronie, foarte bine structurat, cu structura granulara, relativ bogat in elemente nutritive si mai ales in azot, pH 6,5 – 8 si cu o greutate volumetrica de 1,1 – 1,2 t/m3 .
Pamantul de gradina se recolteaza de pe suprafete cultivate cu cereale, leguminoase, flori, evitand terenurile unde s-au cultivat plante legumicole, pentru a nu se transmite boli si daunatori rasadurilor. Se recolteaza pe timp uscat, se cerne si se poate folosi imediat. Se evita terenurile erbicidate cu erbicide cu remanenta indelungata sau cele care au fost puternic imburuienate.
Poate sa inlocuiasca, la nevoie, pamantul de telina, insa din punct de vedere calitativ este ceva mai slab.
Pamantul de frunze se obtine in urma descompunerii avansate a frunzelor de arbori si arbusti. Frunzele se strang toamna dupa caderea fiziologica a acestora si se aseaza in platforme sau se pun in santuri. Se aseaza in straturi succesive, fiecare strat se uda cu apa sau cu must de gunoi de grajd, se adauga var (0,5 kg/m3 frunze) si se taseaza usor prin batere cu furca sau se calca cu picioarele.
Deasupra platformei se aseaza fie un strat de pamant de 5 – 10 cm grosime, fie o prelata de polietilena, pentru ca frunzele sunt usoare si pot fi usor spulberate de vant. Vara, platforma se desface si se reface de 1 – 2 ori, iar descompunerea frunzelor se face in circa 2 ani.
Cel mai bun pamant de frunze se obtine din frunze de foioase si mai ales din cele de fag, carpen si mai putin din rasinoase din care se obtine un pamant acid. Pamantul de frunze este un pamant usor, foarte afanat si permeabil, inchis la culoare, relativ bogat in elemente nutritive si cu un pH cuprins intre 4,5 si 6,5.
Inainte de folosire se trateaza cu var (1 kg var/m3 de pamant) pentru alcalinizare. Este un bun inlocuitor al turbei.
Compostul urban provine din descompunerea resturilor menajere din gospodariile populatiei si din jurul oraselor (resturi vegetale, resturi menajere, alte gunoaie, cu exceptia celor care nu putrezesc: sticle, cutii de tabla, materiale plastice etc.).
Aceste resturi se aduna in platforme de compostare, care de regula trebuie sa aibe dimensiuni mai mici decat la alte materiale (frunze, gunoi de grajd etc.) pentru a se desfasura in bune conditii procesul de descompunere a acestora.
Un compost bun de folosit se obtine in 1 – 3 ani, in functie de natura resturilor supuse compostarii. Are, de asemenea, o stabilitate mica a caracteristicilor fizice si chimice, contine metale grele, de aceea trebuie folosit cu atentie pentru a nu produce efecte nedorite.
Compostul de resturi vegetale, inclusiv gazon cosit se foloseste dupa 1 – 2 ani de compostare, fie la pregatirea amestecurilor, la fertilizarea terenurilor, fie ca material pentru mulcirea culturilor. Este bogat in elemente nutritive, capacitate buna de retinere a apei si usor. Important este ca acest compost sa provina din resturi vegetale sanatoase.
Compostul de rumegus se foloseste in amestec cu alte materiale organice sau minerale, in special in pepiniere. Compozitia chimica variaza cu specia de la care provine si nu se foloseste niciodata nedescompus, datorita continutului ridicat de carbon si a efectului sau toxic asupra plantelor, mai ales cand provine de la nuc si cedru.
Are un pH 4 – 6, este usor, capacitate mare de retinere a apei, insa are si dezavantaje: este heterogen, se taseaza usor, contine substante toxice etc.
Materialele anorganice sunt: nisipul, perlitul, vermiculitul, poliuretanul, polistirenul expandat etc.
Nisipul se foloseste la pregatirea amestecurilor de pamant pentru a mari gradul de afanare si permeabilitate a substraturilor sau singur in cazul hidroculturilor. Cel mai bun nisip este cel de rau, spalat; nu se foloseste nisipul de cariera care contine oxizi toxici pentru plante.
De asemenea, nisipul asigura si un drenaj bun al substratului de cultura, folosindu-se in acest sens un nisip mai grosier. Are o greutate specifica mare (1,5 – 1,6 t/m3 ), insusire favorabila pentru plantele cultivate la ghivece de plastic, asigurand stabilitatea acestora.
Perlitul este un material de origine vulcanica, rezultat prin tratarea rocilor vulcanice cu temperaturi foarte ridicate, peste 700oC, temperatura la care apa continuta in roca se evapora. Materialul se macina si rezulta particule granulare spongioase de diferite dimensiuni. Este un material usor, avand o greutate specifica de 110 – 130 kg/m3 , porozitate ridicata, capacitate mica de retinere a apei, pH neutru si liber de agenti patogeni.
Se foloseste mai multi ani, iar cand se deterioreaza se recunoaste dupa culoarea galbuie pe care o capata. Cand se compacteaza, apar alge verzi la suprafata. Se foloseste singur, atat pentru producerea rasadurilor, cat si pentru culturi cu solutii nutritive, sau in amestec cu alte materiale (de exemplu cu turba).
Vermiculitul este un silicat hidratat de Al, Mg si Fe, sub forma de lamele subtiri, rezultate in urma tratarii rocilor cu temperaturi de circa 1.000oC. Este un material poros, liber de agenti patogeni, cu capacitate mare de retinere a apei si un pH 6 – 6,8.
Se foloseste singur in culturile fara sol, la semanaturi sau in amestec cu turba. Poliuretanul este un material usor, degradabil, cu un pH 6,5 – 7 si se poate reutiliza mai multe cicluri de productie dupa o prealabila sterilizare. Este foarte poros, are capacitate mica de retinere a apei si nu este toxic.
Polistirenul expandat se prezinta sub forma de granule, este usor, are capacitate foarte mica de retinere a apei. Se foloseste mult in Germania si Belgia in amestec cu turba 1:3 sau 1:1. Fiind foarte poros, diminueaza riscul asfixierii radacinilor la excesul de apa.
Amestecurile se pregatesc cu 2 – 3 luni inainte de folosire, pe timp uscat, din materiale maruntite, cernute si dezinfectate. Daca aceste componente nu sunt dezinfectate, se impune dezinfectia amestecurilor pregatite cu diferite produse.
De asemenea, la pregatirea amestecurilor se adauga si ingrasaminte chimice, insa cu multa atentie pentru a nu modifica pH-ul. Amestecurile se pregatesc manual cand este necesara o cantitate mica sau mecanizat pentru cantitati mari, folosind o gama de masini specifice. Dupa realizarea acestora, se introduc in spatii adapostite sau se fac gramezi si se acopera cu folie de polietilena pana la utilizare. Inainte cu 4 – 5 zile de utilizare se introduc in spatii incalzite.