Relațiile comerciale UE-Moldova sunt determinate de Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (ZLSAC sau DCFTA) instituită în 2014 în cadrul Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova, în vigoare deplină din 2016. Aceasta urmărește îmbunătățirea accesului reciproc pe piețe prin eliminarea taxelor vamale și altor bariere în calea comerțului. DCFTA a impulsionat exporturile totale ale Republicii Moldova în UE, compensând în întregime pierderile din scăderea exporturilor către CSI. Conform estimărilor anterioare ale Expert-Grup, circa 40% din creșterea exporturilor moldovenești de bunuri în UE, înregistrată după implementarea DCFTA și până în anul 2018, se explică în mod exclusiv de DCFTA, izolând ceilalți factori.
În pofida crizelor multiple și a evoluțiilor climatice nefavorabile, majorarea exporturilor în UE a continuat și în anul 2022 (Figura 1). Astfel, din 2015 și până în prezent, mai mult de jumătate din exporturile de bunuri din Moldova se îndreaptă spre țările Uniunii Europene – 59% în anul 2022 (sau estimativ 67%, dacă excludem reexportul). Prin impulsionarea exportului, DCFTA a contribuit la reducerea deficitului comercial al Republicii Moldova raportat la PIB, deși trebuie de menționat că deficitul total a rămas înalt la un nivel de 29% din PIB în anul 2021 (Figura 2).
Cu toate efectele benefice pe care le-a avut DCFTA asupra exporturilor de bunuri din Republica Moldova, potențialul acestuia rămâne subutilizat. Conform evaluării ex-post a implementării DCFTA între UE și Moldova realizate de Centrul pentru Studii de Politică Europeană în 2022, punerea lui în aplicare nu a condus la efecte macroeconomice sau bugetare semnificative. Impactul economic al DCFTA estimat ex-ante a fost supraestimat față de performanța reală: dacă inițial era așteptat un impact asupra PIB-ului moldovenesc de 3,2% pe termen scurt și de 5,4% pe termen lung, atunci efectul real a fost de numai 0,49%. Sub așteptări a fost și performanța comerțului exterior: inițial se anticipa un impact al DCFTA asupra exportului total de 14,8% pe termen scurt și de 16,2% pe termen lung, însă impactul efectiv asupra exporturilor Moldovei a fost estimat în 2019 la 4,6%. Pe de o parte, performanța slabă a fost rezultatul faptului că perioada de implementare a AA/DCFTA a coincis cu mai multe crize majore: delapidările din sistemul bancar și criza bancară, instabilitatea politică, pandemia Covid-19 și criza regională de securitate. Crizele multiple au subminat investițiile private și, respectiv, capacitatea firmelor de a valorifica potențialul DCFTA, dar și mersul reformelor în domeniul infrastructurii calității și alte domenii-cheie. Pe de altă parte, rezultatele sub așteptări se datorează și existenței unor bariere rămase.
Concentrarea geografică a exportului de bunuri
Implementarea DCFTA încă nu a reușit să contribuie pe măsura așteptărilor la depășirea principalelor vulnerabilități ale comerțului exterior al Republicii Moldova: dependența excesivă de un număr redus de piețe (din punct de vedere geografic și al nomenclaturii bunurilor exportate) și valoarea adăugată scăzută a exporturilor. Dacă înainte de anul 2006 exportul moldovenesc era excesiv de concentrat pe Federația Rusă cu ponderi ce depășeau 30%, atunci actualmente rolul de principală piață de desfacere îi revine României, spre care în anul 2022 au fost direcționate 29% din exportul de bunuri (Figura 3). În cadrul exporturilor Republicii Moldova spre Uniunea Europeană, România absoarbe mai mult de 40% din exportul destinat UE, iar peste 80% din exportul de bunuri spre UE este direcționat către doar cinci țări (România, Italia, Germania, Bulgaria, Polonia), fără schimbări semnificative din 2014 încoace (Figura 4). O astfel de concentrare înseamnă riscuri sporite în conexiune cu evoluția cererii de pe aceste piețe.
Evoluția în timp a gradului de concentrare a exportului moldovenesc în profil geografic arată că deconcentrările care au avut loc pe parcursul istoriei au fost prevalent forțate, determinate de șocurile externe, și mai puțin de diversificarea benignă datorată valorificării oportunităților oferite de DCFTA. Astfel, indicii de concentrare geografică a exportului de bunuri din Republica Moldova au înregistrat istoric scăderi ca urmare a crizelor: 1999 – contagiunea de la criza financiară asiatică ce a determinat scăderea cererii în CSI, 2006 și 2013 – măsurile prohibitive la exportul de băuturi alcoolice în Federația Rusă, 2014 – măsurile prohibitive la exportul de fructe, recesiunea economică în Ucraina etc. (Figura 5). Pe de altă parte, în 2006 UE a acordat tratament preferențial exporturilor moldovenești prin Sistemul Generalizat de Preferințe (GSP), care în 2007 a fost extins la GSP+ și apoi înlocuit în 2008 cu Preferințe comerciale autonome mai cuprinzătoare, ca în cele din urmă în 2014 să fie semnat Acordul de Asociere și DCFTA. Cu toate că aceste măsuri au contribuit la creșterea exporturilor în UE, indicii de concentrare nu arată vreo îmbunătățire substanțială după 2014 la capitolul diversificării geografice a exporturilor, nici pentru exportul total, nici în cadrul exportului destinat UE. Din contra, în ultimii ani exportul a devenit mai puțin diversificat. Creșterea concentrării din anul 2022 s-a datorat majorării exportului în țările UE care deja aveau ponderi mari (România, Italia și Bulgaria), în special ca urmare a sporirii livrărilor de cereale și semințe oleaginoase în România.
