VIDEO/O călătorie cu ultimii păstori nomazi ai Greciei

Grecia se poate lăuda cu printre ultimii păstori nomazi din lume. Este vorba despre familia Tzimas ce păstrează o tradiție a transhumanței veche de milenii, care acum este pe cale de dispariție.

Eleni și soțul său Nasos Tzimas lângă casa lor.

De 53 de ani, Eleni și soțul său Nasos și-au păstorit oile în timpul verii pe pășunile din zonele muntoase, care se întind pe o distanță de aproximativ 150 de kilometri în nord-vestul Greciei. Iar iarna coboară pe câmpiile joase de lângă casa lor.

 

În sezonul cald, cei doi în vârstă de 80 de ani, trăiesc într-o colibă ​​improvizată și folosesc energia solară pentru a alimenta o sursă de iluminație, un radio și telefoanele mobile.

 

Din cauza sănătății precare a bărbatului, călătoria pastorală din 2020 a fost, probabil, ultima. Cuplul descrie modul lor de viață fiind drept unul dificil, dar care le aduce multe satisfacții.

 

Datorită alimentației cu vegetație proaspătă de munte, oile produc lapte, brânză și iaurt de înaltă calitate, pe care fermele obișnuite nu o pot egala. În ciuda muncii enorme depuse, ciobanii sunt nevoiți să-și vândă marfa la prețuri mai mici, pentru a putea face față concurenței cu lactatele produse industrial.

 

Transhumanța este practicată, în special, de grupurile indigene grecești, precum vlahii și sarakatsani, dar și de imigranții din Albania și România. Cândva destul de răspândită, tradiția a început să-și piardă popularitatea în anii 1960 -1970, odată cu apariția agriculturii mecanizate și a noilor tehnologii. Această schimbare a continuat pe fondul unei urbanizări rapide, după creșterea economică din deceniile următoare.

 

În 2019, transhumanța a fost inclusă în lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Deplasarea sezonieră a turmelor de animale dau timp pășunilor să se reabiliteze, ca să nu devină prea exploatate. Iar ciobanii pot evita secetele din timpul verii, îndreptându-se spre zonele muntoase unde zăpada se topește, iar iarba crește în voie.

Eleni Tzimas

Așa fel de migrații duc și la modelarea peisajului, fiind create habitate unice, în spațiu deschis, ce găzduiesc o varietate de plante și animale. De asemenea, se formează coridoare pentru vietățile sălbatice. Unele studii arată că, astfel, pot fi prevenite și incendiile forestiere.

 

Sursa informației: https://amp.dw.com/en/a-journey-with-greeces-last-nomadic-shepherds/a-56713345