Mecanismul de asigurare a riscurilor în agricultură. Ce prevede acesta?
Producătorii agricoli și grupurile de producători își pot asigura interesele patrimoniale împotriva riscurilor specifice activităților agricole: seceta excesivă, grindina, inundații, ploi torențiale, atacuri ale organismelor dăunătoare, boli sau patologii la animale, iar primele de asigurare sunt subvenționate de stat. Despre mecanismul de asigurare a riscurilor în agricultură, echipa AGROEXPERT a discutat cu Vasile Șarban, secretar de stat, din cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.
Ce prevede Legea privind asigurarea subvenționată a riscurilor de producție în agricultură?
”Legea nr.183 privind asigurarea subvenționată în agricultură a fost actualizată în anul 2020, având drept scop stimularea producătorilor agricoli pentru asigurarea intereselor lor patrimoniale împotriva riscurilor specifice activităților agricole și protejarea acestor interese în procesul de asigurare a riscurilor de producție în agricultură. De asemenea legea reglementează relațiile dintre asigurători și producătorii agricoli apărute în procesul asigurării în agricultură, precum și relațiile care se stabilesc între aceștia, pe de o parte, și autoritățile administrației publice, pe de altă parte, în legătură cu subvenționarea de către stat a primelor de asigurare. Subvenționarea primelor de asigurare se realizează în baza submăsurii 1.7A, aprobată prin HG455/2017.Legea respectivă prevede obiectul asigurării, riscurile care pot fi asigurate, stabilirea sumei asigurate.”
Care sunt riscurile cele mai des asigurate și pentru ce culturi?
”La moment, din păcate, mulți producători agricoli din țară își asigură mai mult riscurile de grindină și de înghețurile târzii de primăvară, nu și de secetă. Potrivit raportului de gestionare FNDAMR, AIPA, în anul 2020 au fost depuse doar 82 de dosare către subvenționare pentru compensarea primelor de asigurare a riscurilor de producție în agricultură, pentru care au fost alocate 7,5 milioane lei. În anul 2021 au fost depuse 463 de dosare și s-au acordat subvenții în valoare de 41,3 milioane lei. Observăm că cel mai mult, producătorii agricoli, asigură culturile cerealiere (I și a II-a grupă), plantațiile multianuale și culturile tehnice (sfecla de zahăr).”
Dacă ar fi să raportați în cifre, care este suma despăgubirilor achitată în 2021 și cum a fost repartizată aceasta?
”Dacă vorbim despre suprafețe, în anul 2020 au fost asigurate 3,9 mii hectare. În anul 2021 au fost asigurate 13,3 mii hectare, cu aproximativ 10 mii hectare mai mult. Este un lucru care ne bucură și sperăm că astfel se va dezvolta cultura producătorilor agricoli de a asigura exploatațiile. De asemenea pot fi asigurate și animalele din exploatațiile zootehnice, inclusiv și familiile de albini. Când se acordă plata per cap de animal, unul din criteriile de eligibilitate a solicitantului este ca animalele respective să fie asigurate, astfel dacă în 2020 când nu era plata per cap de animal, erau asigurate: bovine – 965 capete, comparativ cu anul 2021, când au fost asigurate 14.988 mii capete. S-a văzut o creștere semnificativă și la ovine de la 481 capete în anul 2020, la 32.167 mii capete în anul 2021. O înviorare foarte bună s-a văzut la caprine și la iepurii de casă. Astfel, grație subvențiilor per cap de animal în anul 2021 au fost asigurate caprine – 11.287 mii capete, iepuri-1.228 mii capete. Dacă în anul 2020 nu a fost asigurată nici o familie de albini, în anul 2021, au fost asigurate 533 de familii de albini.”
Deși munca le este amenințată mereu de capriciile vremii, și deși statul îi ajută cu bani să se asigure, producătorii agricoli nu se grăbesc să apeleze la companiile de asigurare. Cum credeți totuși de ce există încă neîncrederea agricultorilor față de companiile de asigurări?
”Cea mai mare problemă este lipsa culturii, ce ține de asigurare, a producătorilor agricoli, și neconștientizarea beneficiilor asigurării exploatațiilor agricole. Mentalitatea însă nu este singura cauză a refuzului de a-şi asigura terenul agricol, ci, în primul rând lipsa mijloacelor financiare planificate în acest sens. Lipsa de încredere a producătorilor agricoli față de asiguratori, este alimentată şi de conflictele care se vehiculează pe segmentul asigurărilor. Există cazuri, dar sunt unitare. Încă un motiv de ce agricultorii sunt reticenți față de asigurări este faptul că statul intervine cu compensări la pierderile cauzate de riscurile de producție în agricultură. Pe partea de subvenționare probleme nu sunt, se subvenționează 70% din prima de asigurare, inclusiv, conform Legii nr.183, producătorii pot asigura și calitatea. Noi îndemnăm producătorii agricoli să își asigure exploatațiile agricole.”