Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos este una din marile sărbători domneşti, stabilită în amintirea zilei, cînd Mîntuitorul a urcat spre ceruri. Denumirea populară a sărbătorii – Ispasul – provine de la cuvîntul slav Spasiteli (Mîntuitorul).
Pentru această zi gospodinele coc pască, vopsesc ouă şi le dau de pomană, crezînd că sînt folosite de spiritele morţilor în timpul înălţării lor spre cer. În unele localităţi acestea se numesc Moşii de Ispas.
S-au păstrat și unele superstiții: se spune că „în ziua de Ispas să nu dai foc şi sare din casă”.
Pe timpuri, în noaptea ori chiar în ziua Ispas se practicau multe obiceiuri care aveau menirea să apere oamenii și gospodăriile de forţele magice. Astfel, în ajunul sărbătorii creştinii aduceau verdeaţă, ramuri de alun cu care împodobeau casele. Plantele de la Ispas se păstrau tot anul, fiind folosite pentru oamenii bolnavi.
Ca și de Paşti creştinii acordă o deosebită atenţie mesei ritualice din ziua de Ispas. Se mănîncă pască, se ciocnesc ouă. În unele localități sătenii sărbătoresc ieşind la iarbă verde. În acestă zi creştinii se salută cu sintagma „Hristos s-a înălţat!”” – „Adevărat s-a înălţat!”.