Înainte de a citi articolul, haideți să lămurim niște termeni pentru a fi mai ușor să înțelegem articolul.
Termenul de vacă proaspăt fătată se atribuie vacilor de până la 60 zile după fătare (sau post-partum). Motivul pentru care termenul este de 60 de zile este faptul că la acea perioadă după fătare, curba lactației atinge platoul, adică producția de lapte nu mai este în creștere, ci se menține, scrie agrimanet.ro.
Substanța uscată = SU, adică ce rămâne dintr-un furaj, că e el fân, siloz etc, după ce am scos toată apa. Este redat procentual pe buletinul de analiză al furajului.
Proteina crudă = CP este procentul de proteină (în realitate se măsoară nivelul de azot) care se găsește într-un kg de SU dintr-un anume furaj. La fel ca SU se măsoară procentual.
Energia metabolizată = ME se măsoară în megajoule (MJ) și reprezintă energia pe care un furaj o oferă digestiei (e mai complicat de atât, dar nu e o lucrare științifică și de dragul simplificării să o lăsăm așa).
Dacă ați făcut corect tranziția de la vaca înțărcată la vaca proaspăt fătată, în ziua fătării vaca ar trebui să fie pe o rație similară cu vacile proaspăt fătate, deci concepută pentru a produce maximum de lapte și a ajuta vaca să își refacă rezervele de energie după fătare. Pentru cei care ați citit articolul despre tranziția vacii de la înțărcată la proaspăt fătată (Tranziția vacii înțărcate), veți observa că sunt trei săptămâni care se suprapun pentru cele două perioade, și anume primele 3 săptămâni după fătare. Nu este nici o greșeală, așa sunt categoriile formate, deși vaca este pe rațiile de proaspăt fătată, ea este considerată încă în tranziție datorită multitudinii de procese fiziologice care au loc în acea perioadă, cele mai importante find involuția uterină, reluarea ciclicității ovariene și dezvoltarea ugerului.
Am citit recent câteva articole scrise de autori români referitor la furajarea vacii de lapte în genere și care aveau oferite ca exemple câteva tipuri de rații. Mare problemă a acestor articole este faptul că toată construcția rației se făcea pe baza SU, ceea ce este total greșit. Ca să înțelegem de ce este greșit, o să luăm un mic exemplu.
Un kg de paie de grâu are undeva la 95% SU, dar mai puțin de un Mj de ME.
Un kg de siloz de porumb are 40% SU, dar între 14-17 MJ de ME.
Deci, dacă hrănim 1 kg de SU din paie nu e același lucru cu a hrani 1kg SU din siloz de porumb.
Toate rațiile se fac pe baza a 2 parametri: energia metabolizată și proteina crudă din furaj.
Pentru o vacă de lapte de 600 kg avem nevoie zilnic de aproximativ 70 de MJ de ME doar pentru a menține vaca la aceeași greutate, dacă vaca e slabă și dorim o ameliorare a greutății corporale, atunci adăugăm 10 MJ pentru 1kg greutate spor zilnic.
Pentru 1 litru de lapte avem nevoie în medie de 5Mj de ME, deci dacă dorim o producție medie de 20L/zi atunci mai adăugăm la cei 70 încă 100 Mj. Atunci totalul pentru o vacă ce produce 20 l zilnic este de 170 Mj. Să nu uităm că în această perioadă avem nevoie de energie și pentru reînceperea gestației. Toată funcția de reproducție va fi afectată, încetinită sau chiar oprită dacă balanța energetică este negativă. Să nu uităm că maturarea ovulelor durează aproximativ 3 luni de zile, deci ȚINEȚI MINTE că ce mănâncă vaca astazi va afecta fertilitatea peste 3 luni de zile.
În funcție de sistemul de exploatare și de cantitatea de lapte produsă de vacă, rațiile diferă.
În situația vacilor înalt performante, peste 10000 kg lapte pe lactație, nutriția vacii fresh se va face întodeauna la stabulație, indiferent de anotimp. Pășunea, indiferent de calitatea ei, nu va putea atinge nivelurile nutriționale necesare acestei vaci în aceast perioadă.
Rația va fi alcătuită din silozuri, mixuri proteice, uleiuri și minerale (aici am dat doar câteva exemple, o rație corectă poate avea până la 30 de constituenți) și trebuie să țină seama de capacitatea de lactație a vacii. Să nu uităm că vaca e pe o curbă ascendentă a lactației, deci ținta este să hrănim pentru vârful curbei și hrănim pentru a o atinge cât mai repede. Dacă, de exemplu, vaca ajunge în platou la 40 kg/zi atunci hrănim cam 270MJ/zi. La mulgere nu vor fi administrate mai mult de 3kg de peleți, restul rației până la 10kg vor fi administrate în mixul de siloz (TMR).
Vacile mediu performante, aproximativ 8000 kg lactație, pot fi ținute pe pășune în perioada de fresh, cu mențiunea că pășunea trebuie să asigure necesarul de energie pentru 80% din producția de lapte, restul venind din peleții dați la mulgere. Acesti peleți trebuie să fie în jurul a 18% CP și se poate hrăni până la 8kg zilnic.
În cazul vacilor cu producții în jurul a 6000 kg per lactație, pășunea asigură majoritatea nutriției cu un mic ajutor de hrănire la mulgere, de până la un kg de peleți 18% CP.
În toate cazurile unde pășunea nu asigură necesarul nutrițional rația TMR va înlocui pășunea.
Sfatul meu, în special pentru vacile peste 7000 kg lapte/lactație, să folosiți doar TMR-ul în perioada de fresh. Pășunea poate fi deficitară, creșterea în pășune variază de la zi la zi, în funcție de caldură, cantitatea de apă, lungimea zilei, etc și, de aceea, ceea ce oferă pășunea azi din punct de vedere nutrițional nu este identic cu ceea ce se găsește pe pășune în ziua următoare.