Fermierii trebuie să răspundă anual la câteva întrebări economice pentru a determina fezabilitatea afacerii lor. Aceste întrebări pot include: ce culturi să producă? câte hectare din fiecare cultură să înființeze? venitul proiectat pentru anul viitor va fi suficient pentru a acoperi cheltuielile și nevoile de trai ale familiei? Răspunsul la aceste întrebări, urmat de un management adecvat, va determina producția și performanța economică a fermei, scrie agrimanet.ro.
Procesul de bugetare oferă o sursă de bază de informații pentru luarea deciziilor de management al fermei. Bugetarea se referă la coordonarea resurselor, producției și cheltuielilor. Acest proces este adesea denumit agricultură pe hârtie sau o foaie de parcurs financiară pentru următoarea perioadă de producție care urmează să fie încorporată în planul de afaceri al fermei. Bugetele sunt construite pentru a estima rezultatele activităților în viitor, spre deosebire de înregistrările contabile, care sunt rezumate ale rezultatelor trecute. Bugetarea permite ca estimările să fie făcute pe hârtie, înainte de angajarea de fonduri sau resurse pentru o activitate, permițând anticiparea și evitarea problemelor care vor fi probabil întâlnite pe baza înregistrărilor istorice.
Tipuri de bugete
Există patru tipuri generale de bugete pentru fermă: buget general pentru întreaga fermă, un buget parțial, fluxul de numerar și bugetul pe unitatea de producție.
Un buget general pentru întreaga fermă este în mod normal construit pe o bază anuală și include toate veniturile și costurile asociate cu producția anuală a unei ferme. Acesta rezumă principalele caracteristici fizice și financiare ale întregii ferme. Unele dintre utilizările majore ale bugetului întregii ferme sunt: 1) pentru a compara diferitele modele de cultură sau producție, 2) pentru a estima profitabilitatea unui anumit plan de fermă și 3) pentru a oferi creditorilor, consultanților și altora un plan detaliat al fermei pentru anul viitor.
Un buget parțial examinează modificările relativ minore ale bugetului general al fermei și include doar creșteri sau scăderi ale veniturilor și cheltuielilor așteptate. De exemplu, abordarea bugetului parțial poate fi utilizată pentru a determina dacă închirierea sau deținerea de echipamente de recoltat ar fi cea mai eficientă din punct de vedere economic. Deoarece un buget parțial examinează doar modificările în planurile fermei, este mult mai rapid de construit decât un buget general al fermei.
Un buget de flux de numerar se referă la calendarul încasărilor și cheltuielilor pentru o perioadă de producție. Bugetele fluxurilor de numerar sunt de obicei construite lunar. Acestea oferă fermierului și creditorilor informații utile în estimarea sumei și a calendarului de împrumut și rambursare a creditului de exploatare.
Bugetul pe unitatea de producție formează baza pentru construirea bugetului general al întregii ferme, a bugetelor parțiale și a fluxurilor de numerar. Un astfel de buget include toate costurile și profiturile asociate cu ferma. Aceste bugete sunt construite pe unitate, cum ar fi pe hectar, pentru a facilita comparațiile între unități alternative. O unitate de producție este orice activitate care are ca rezultat un produs utilizat în fermă sau vândut pe piață. Exemple de unități de producție includ un hectar de grâu, o vacă care produce viței și un hectar de pășune. O fermă este formată din una sau mai multe unități de producție, fiecare necesitând o anumită combinație de resurse.
Fără a intra în detalii, bugetul are trei părți principale: venituri, costuri variabile (de exploatare. Sunt acele costuri care variază odată cu schimbările în producție. Costurile variabile sunt grupate în funcție de stadiul de producție. În cadrul fiecărei etape de producție, operațiunile sunt enumerate în ordinea în care sunt efectuate. Și munca efectuată de tine este un cost!) și costuri fixe (costuri care sunt suportate, indiferent dacă producția are loc sau nu. Un exemplu: amortizarea utilajelor și echipamentelor trebuie inclusă în buget, pentru a reflecta faptul că, pe termen lung, o cultură trebuie să plătească pentru înlocuirea mașinilor și echipamentelor utilizate în producția sa. Amortizarea oferă un mijloc de repartizare a costurilor de înlocuire pe durata de viață utilă a mașinilor și echipamentelor. Costurile fixe de producție pe hectar tind să varieze foarte mult de la o fermă la alta, iar costurile fixe incluse în bugete ar trebui privite ca un ghid pentru construirea costurilor reale).
Analiza pragului de rentabilitate
Scopul este de a afla la ce preț ar trebui vândut un produs pe piață pentru a plăti pentru producția sa. Pentru ca o operațiune să rămână în activitate pe termen lung, este necesar un preț de prag de rentabilitate care să acopere toate costurile. Produsele trebuie vândute la un nivel de preț suficient de ridicat pentru a acoperi costurile totale de producție, pentru a asigura profitul și sustenabilitatea afacerii. Un preț primit mai mare decât prețul prag de rentabilitate ar avea ca rezultat un profit. Pe termen lung, prețul prag de rentabilitate față de costul total ar trebui să fie egal sau mai mic decât prețurile medii de pe piață. Întrebarea este – câți știm cu cât producem?
Interpretare
Trei puncte importante ar trebui luate în considerare atunci când se interpretează un buget:
1. Bugetele reprezintă un punct pe o funcție de producție.
Bugetele nu reprezintă singura modalitate sau neapărat cea mai bună modalitate de a produce o recoltă – ele reprezintă cunoaștere. Practicile de producție și inputurile incluse într-un buget reflectă ceea ce se face în mod obișnuit în zonă, dar asta nu înseamnă că este metoda de producție care maximizează profitul. Schimbările în fertilizare, tratamente și operațiuni pe câmp pot afecta drastic recoltele și costurile. Bugetul unei ferme arată un regim de producție și randamentul asociat acestuia. Există multe alte combinații de intrări și ieșiri, care alcătuiesc funcția de producție a întreprinderii. Un buget este pur și simplu un punct al acestei funcții. Bugetul întreprinderii este o bună sursă de informații economice, dar nu ține loc de tehnologii, analize de sol și recomandări ale consultanților (puțini).
2. Bugetele nu sunt precise.
Bugetele par a fi foarte precise. Valorile sunt cu două zecimale și par a fi exacte și precise. În realitate, fiecare număr dintr-un buget ar trebui tratat ca o estimare. Valorile sunt afișate cu două zecimale, deoarece acesta este modul în care programele de calculator le calculează, evitând problemele de rotunjire care ar putea apărea altfel. Niciunul dintre bugete nu va reprezenta cu exactitate o anumită fermă și, prin urmare, ar trebui folosit doar ca ghid.
3. Bugetul fermei subliniază costurile economice și profiturile.
Bugetul fermei include atât cheltuieli de numerar, cât și cheltuieli noncash pentru toate resursele utilizate în producție, cu excepția managementului. Un exemplu este bugetul prevăzut pentru munca operatorului, dar nu pentru responsabilitatea acestuia de a lua decizii și de a suporta riscul. Aceasta înseamnă că bugetele raportează costurile economice și profiturile. Ce înseamnă de fapt rentabilitatea netă proiectată pentru angajatul fermei?…
Concluzie
Dintre cele patru tipuri de bugete, bugetul pe unitatea de producție oferă cele mai bune mijloace pentru a evalua rentabilitatea potențială pentru o anumită sursă de venit. Elaborarea bugetului permite identificarea costurilor, atât variabile, cât și fixe, și a profiturilor asociate cu producția și comercializarea unui produs.
Înțelegând conceptele și formatele de bază ale bugetului, un fermier va fi mai capabil să analizeze impactul fiscal pe termen scurt și lung și să evalueze profitabilitatea, deoarece modificările prețurilor de prag de rentabilitate apar din cauza costurilor de intrare și a presiunilor de pe piață.