Ghid: Reguli de aplicare corectă a erbicidelor

Alături de combaterea bolilor și dăunătorilor, erbicidarea este o măsură fitosanitară importantă, ca să obții recolte cantitative și calitative.

Buruienile, denumite și „inamicul verde” al culturilor agricole, pot produce pagube semnificative atât din punct de vedere cantitativ, producțiile fiind, uneori, compromise în totalitate, cât și calitativ, depreciind recoltele. Combaterea lor corectă și eficientă este esențială, indiferent că este vorba despre culturile de cereale, plante oleaginoase, tehnice, leguminoase sau despre vița de vie ori arbuști și pomi fructiferi. Plantele nedorite, precum costreiul, coada vulpii, loboda sălbatică, muștarul sălbatic, volbura, mohorul, samulastra de cereale, produc pagube importante, dacă nu acționezi la timp cu erbicide adecvate.

În cele ce urmează, ți-am pregătit un scurt ghid despre ce sunt erbicidele, ce importanță au, de câte tipuri sunt, cum elaborezi corect un plan de erbicidare, precum și despre măsurile de protecție pe care trebuie să le respecți atunci când utilizezi erbicidele.

Ce sunt erbicidele și ce importanță au

Erbicidele sunt substanțe chimice, cu acțiune fitotoxică selectivă sau totală, prin care se realizează combaterea eficientă a buruienilor (eliminarea buruienilor sau inhibarea dezvoltării lor). Scopul utilizării lor este de a elimina concurența pentru apă și hrană, dar și de a distruge microclimatul favorabil dezvoltării agenților patogeni (în special ciuperci) și a dăunătorilor.

Acțiunea toxică a erbicidelor este generată de substanța activă conținută (poate fi una singură sau o combinație de 2 sau mai multe substanțe care acționează diferit), dar în compoziția lor intră și alte substanțe auxiliare, ajutătoare.

Erbicidele pot fi absorbite de buruieni prin:

  • frunze;
  • frunze și rădăcini;
  • prin hipocotil, coleoptil, cotiledoane, radicele.

De ce este importantă erbicidarea

Alături de agenții patogeni (ciupercile, bacteriile, virusurile) și de dăunători (insecte, acarieni, păsări), buruienile se numără, potrivit lucrării „Agrotehnică – Transformarea modernă a agriculturii”, Prof. univ. dr. Mihai Berca, 2011, printre principalii factori biologici care, în lipsa unor acțiuni eficiente de combatere, pot distruge parțial sau total producțiile și pot avea impact negativ și asupra calității recoltei. Așadar, este nevoie de erbicidare și de efectuarea la timp și corectă a lucrărilor agrofitotehnice (rotația culturii, igienizarea terenurilor cultivate, dar și a celor necultivate, aratul, pregătirea patului germinativ). Combaterea buruienilor este importantă pentru că:

  • buruienile concurează direct cu plantele de cultură, în ceea ce privește necesarul de lumină, apă și substanțe nutritive; concurența este cu atât mai acerbă cu cât plantele de cultură sunt mai tinere, în primele faze de vegetație, pentru că în această etapă a dezvoltării lor sunt cele mai vulnerabile;
  • îmburuienarea afectează rezistența la iernat – există culturi foarte sensibile, cum sunt cele de rapiță de toamnă, a căror rezistență la iernat poate fi puternic diminuată de prezența buruienilor; aceasta, pentru că plantele de rapiță au un punct de creștere alungit și capacitate redusă de a trece, cu succes, peste sezonul rece;
  • unele buruieni, considerate „buruieni-problemă”, sunt agresive și produc pagube mari – este vorba despre buruienile agresive, greu de combătut, care se răspândesc foarte repede și care pot compromite total recoltele: volbura (Convolvulus arvensis), turița (Galium aparine), care poate produce 100-500 de semințe, pălămida (Cirsium arvense), care formează colonii extinse și ale cărei semințe pot fi diseminate cu ajutorul vântului, sunt doar câteva exemple de buruieni-problemă la culturile de cereale păioase;
  • unele buruieni pot fi greu de combătut – buruienile care sunt din aceeași familie botanică cu plantele cultivate sau, care au un ciclu de viață aproape similar cu cel al plantelor de cultură; exemple de astfel de buruieni pentru cultura de rapiță sunt: muștarul sălbătic (din aceiași familie botanică cu rapița) sau traista-ciobanului, mușețelul nemirositor, (acestea răsar toamna, pot trece peste iarnă și își continuă vegetația primăvara);
  • buruienile pot fi gazde – pentru diverși agenți patogeni, pot atrage dăunători și pot facilita transmiterea bolilor și a dăunătorilor de la un lan la altul ori de la un an la altul.

Tipuri de erbicide

Potrivit lucrării „Agrotehnică – Transformarea modernă a agriculturii”, Prof. univ. dr. Mihai Berca, 2011, există mai multe criterii de clasificare a erbicidelor, cele mai importante dintre ele fiind:

  • modul de acțiune;
  • spectrul de combatere;
  • modul/momentul în care se aplică;
  • grupa chimică.

Tipuri de erbicide, după modul de acțiune

Din perspectiva modului în care acționează, erbicidele pot fi:

  • erbicide de contact – acționează numai asupra țesuturilor cu care vin în contact; se aplică prin stropiri pe plante; acționează rapid, iar eficiența lor este puțin influențată de condițiile meteorologice; totuși, este de reținut faptul că sunt mai puțin eficiente în combaterea buruienilor perene, care se refac cu ușurință din drajoni, rizomi sau bulbi;
  • erbicide sistemice – acționează asupra întregii plante (lăstari, frunze, vârfuri de creștere etc.); substanțele pe care le conțin ajung în toate țesuturile, fie prin frunze, dacă sunt aplicate foliar, fie prin rădăcini, coleoptil, etc dacă sunt aplicate la sol; efectul erbicidelor sistemice este lent și eficiența lor depinde mult de condițiile meteorologice; sunt foarte eficiente pentru combaterea buruienilor perene;
  • erbicide cu efect rezidual – sunt erbicide care au acțiune de durată pe sol și pot proteja plantele de cultură și față de atacul celui de-al doilea val de buruieni; efectul rezidual al erbicidului variază în funcție de spectrul de buruieni, modul în care este pregătit solul și cantitatea de precipitații.

Tipuri de erbicide, după spectrul de acțiune

În funcție de spectrul de acțiune, erbicidele pot fi grupate în:

  • erbicide totale sau neselective – au capacitatea de a elimina toată vegetația anuală sau perenă și sunt folosite, de obicei:
    • după recoltare (pe miriște), pentru a distruge buruienile care sunt deja răsărite in momentul aplicării;
    • înainte de semănat, pentru a distruge plantele nedorite care există la acel moment;
    • în locurile necultivate – pentru a se combate vegetația nedorită;
  • erbicide selective – selectivitatea este proprietatea unei substanțe de a fi fitotoxică numai față de una sau câteva specii de plante dintr-un ecosistem, în timp ce toate celelalte rezistă la acțiunea acesteia, fără să fie afectate în vreun fel; așadar, erbicidele selective țintesc doar anumite specii de buruieni monocotiledonate și/sau dicotiledonate, fără să afecteze în vreun fel plantele de cultură; selectivitatea erbicidelor este de două tipuri:
    • selectivitate independentă de modul de acțiune/absorbție a erbicidelor:
      • selectivitate de poziție – generată de locul în care se aplică erbicidul, proprietățile acestuia și condițiile pedoclimatice;
      • selectivitate fiziologică – în funcție de morfologia plantelor; de pildă, plantele monocotiledonate din familia Gramineae au frunze înguste, oblice, cu o cuticulă rezistentă și un mugure terminal care este foarte bine protejat; din aceste motive, monocotiledonatele absorb mult mai puțin erbicid decât plantele dicotiledonate;
    • selectivitate care depinde de modul de acțiune/absorbție a erbicidelor:
      • selectivitate în funcție de absorbție – pătrunderea erbicidului în plantă și absorbția acestuia nu depind de morfologia plantelor, ci de alți factori;
      • selectivitate generată de diferențele de translocare (drumul parcurs de erbicid de la locul de pătrundere până la locul de acțiune) – același erbicid poate fi eficient pentru mai multe specii de plante, doar că viteza de translocare poate fi mai mică sau mai mare;
      • selectivitate datorată modului și rapidității de inactivare a erbicidului – capacitatea pe care o au anumite plante de cultură de a inactiva o cantitate de erbicid mai mare decât buruienile care trebuie eliminate;
      • selectivitate în funcție de sensibilitatea la locul de acțiune – acest tip de selectivitate poate genera, în timp, rezistența buruienilor față de acțiunea anumitor erbicide.

Tipuri de erbicide, după modul/momentul de aplicare

Ținând cont de modul de aplicare și de momentul când pot fi folosite, erbicidele se împart în:

  • erbicide preemergente – preluate prin rădăcini și/sau hipocotil, în două moduri:
    • prin aplicare PPI, adică erbicidele sunt utilizate înainte de semănat și încorporate mecanic, cu ajutorul discurilor, cultivatoarelor, gruberului; încorporarea ușoară în sol are scopul de a îmbunătăți eficacitatea erbicidului, mai ales dacă în sol nu este umiditate suficientă;
    • prin aplicare după semănat, dar înainte de răsărire; acționează asupra buruienilor, în etapa germinării și a răsăririi;
  • erbicide postemergente – se folosesc după ce cultura a răsărit, la fel ca și cele mai multe dintre buruienile care trebuie distruse; sunt absorbite prin frunze și, uneori, prin rădăcini.

Tipuri de erbicide, după grupa chimică (modul biochimic de acțiune)

Clasificarea erbicidelor în funcție de modul biochimic de acțiune a fost realizată de HRAC (Global Herbicide Resistance Action Committee) și WSSA (Weed Science Society of America). În sistemul HRAC, erbicidele sunt grupate de la A la Z, iar în cel WSSA au numere de la 1 la 34. Iată câteva exemple:

Număr WSSALitera HRACLocul de acțiuneModul de acțiune
1AAcc-ase inhibitorblochează sinteza lipidelor, ceea ce duce la afectarea producerii membranei celulare în mecanismele plantelor gramineae;
2BALS inhibitorîmpiedică sinteza aminoacizilor cu lanț ramificat, precum leucina sau valina; afectează formarea ADN-ului;
9GEPSP inhibitorinhibă EPSP la gramineae și dicotiledonate anuale și perene;
4OAuxine sinteticemimează acțiunea hormonilor naturali din plante; acționează asupra membranei celulare și sunt erbicide eficiente în combaterea buruienilor dicotiledonate.

Cum se elaborează corect un plan de erbicidare

Potrivit lucrării „Agrotehnică – Transformarea modernă a agriculturii”, Prof. univ. dr. Mihai Berca, 2011, dar și documentelor elaborate de HRAC, erbicidele trebuie utilizate astfel încât să se evite toxicitatea excesivă și dezvoltarea rezistenței la tratamente. Din această perspectivă, iată care sunt cele mai importante aspecte de care ar trebui să ții cont pentru a elabora corect un plan de erbicidare:

  • cunoașterea particularităților diverselor specii de buruieni – ca să poți acționa eficient, trebuie să știi cu cine te lupți; prin urmare, este esențial să cunoști particularitățile biologice ale buruienilor , cum se înmulțesc și se răspândesc, care sunt caracteristicile semințelor, ca să identifici sursa de îmburuienare (gunoiul de grajd, solul, apa, terenurile necultivate din apropierea culturii);
  • monitorizarea culturii – la fel ca în cazul prevenirii și combaterii bolilor și a dăunătorilor, monitorizarea culturii are rolul de a te ajuta să recunoști diverse specii de plante, încă din primele faze de vegetație, când sunt mult mai ușor de combătut, și să observi densitatea acestora; așadar, este vorba despre identificarea prin cartare a buruienilor predominante pe fiecare solă;
  • managementul integrat de măsuri agrofitotehnice – lucrările agrotehnice completează măsurile fitotehnice; concret, conform lucrării „Tratat de legumicultură” (Ruxandra Ciofu, 2004), dincolo de măsurile de prevenție cum sunt rotația culturilor, fertilizarea corectă, distrugerea focarelor infestate cu buruieni și semințe de buruieni, curățarea apei de irigare de semințele de buruieni, recoltarea la momentul potrivit, este foarte important să efectuezi la timp lucrările solului, ca prășitul, mulcirea, pregătirea patului germinativ, și să folosești erbicidele adecvate;
  • aplicarea erbicidelor la momentul oportun – trebuie să ții cont de sensibilitatea buruienilor și de toleranța plantelor de cultură; cu alte cuvinte, momentul optim la care este indicat să aplici erbicidul este perioada în care plantele de cultură au toleranță maximă față de substanțele conținute de erbicid, iar buruienile au sensibilitate maximă față de acestea; de aceea, unele erbicide se aplică preemergent, postemergent, înainte de plantare, la transplantare ori la stadiul de câteva frunze;
  • rotația erbicidelor (modurilor de acțiune) odată cu rotația culturilor – nu există un erbicid selectiv care să poată distruge toate speciile de buruieni; de aceea, este recomandată folosirea unor produse cu spectru de acțiune cât mai larg; totodată, aplicarea repetată a aceluiași erbicid poate determina o înmulțire exagerată a anumitor buruieni, pentru că acestea pot dezvoltă rezistență la substanțele conținute de acesta; așadar, pentru combaterea eficientă a cât mai multor specii de buruieni, este nevoie de rotația erbicidelor pe aceeași suprafață cu erbicide cu moduri diferite de actiune;
  • respectarea dozei recomandate și a preparării soluțiilor – pentru evitarea excesului de toxicitate, care poate afecta plantele de cultură și, implicit, recoltele, este obligatoriu să citești cu atenție etichetele produselor folosite, să le procuri din surse sigure, ca să fie autorizate, și să te consulți cu specialiștii în domeniu – totul pentru a ști care este doza recomandată, când trebuie să aplici erbicidul, dacă trebuie sau nu să-l folosești împreună cu un adjuvant
  • respectarea specificului erbicidului folosit – la cultura de rapiță, de exemplu, folosirea erbicidelor, r depinde de sistemul de producție ales; convențional sau Clearfield®; apoi, este bine să verifici în specificațiile erbicidului care sunt buruienile pe care le combate, necesitatea sau nu de încorporare (PPI), compatibilitatea cu alte produse, modul de acțiune, momentul optim de aplicare (preemergent, cu rolul de a împiedica apariția și dezvoltarea buruienilor în stadiu incipient, chiar dinainte ca ele să răsară, sau postemergent, cu rol curativ, de a elimina plantele nedorite, deja existente în cultură); întotdeauna se vor folosi numai erbicide omologate pentru cultura respectivă
  • condițiile climatice – unele erbicide pot fi mai putin influențate de condițiile climatice, iar altele sunt mai mult sau mai puțin eficiente, în funcție de umiditatea din sol de exemplu;
  • elaborarea unei strategii de combatere a buruienilor – trebuie să ții cont de trei factori esențiali: strategici (pe termen lung) – ce obiectiv ți-ai fixat, rotația, asolamentul, alegerea culturii, a terenului pe care cultivi, lucrările de bază ale solului, tactici – (pe termen scurt) – respectarea tehnicilor de întreținere a culturii, perioada de semănat, densitatea, soiul, hibridul cultivat, fertilizarea, operaționali (sezon, perioada de vegetație) – aplicarea propriu-zisă a erbicidelor, plus măsurile agrofitotehnice de combatere a buruienilor.

Ce reguli de protecție a muncii se aplică

Pentru protecția muncii se vor respecta cu strictețe toate regulile atât la depozitare cât și la transportul și aplicarea erbicidelor. Întotdeauna citiți și respectați măsurile de aplicare și de protecție înscrise pe eticheta produsului.

Menționăm câteva dintre acestea:

  • păstrează erbicidele în ambalajele originale în încăperi speciale pentru pesticide, separat de produse alimentare, băuturi sau furaje; a nu se lăsa la îndemâna copiilor sau persoanelor neautorizate;
  • în timpul lucrului se va purta echipament de protecție; se va evita contactul soluției de stropit cu pielea, ochii sau îmbrăcămintea; nu mâncați, nu beți și nu fumați în timpul folosirii;
  • aplică erbicidele cât mai uniform pe sol (preemergent) sau pe buruieni (postemergent); folosește echipamente de aplicare în foarte bună stare de funcționare, calibrate;
  • evită aplicarea erbicidelor în perioadele cu vânt, pentru a nu afecta culturile învecinate;
  • prepară soluțiile de erbicide în locuri sigure, departe de fântâni și de sursele de alimentare cu apă;
  • după golire, ambalajele se clătesc de 3 ori și apoi se predau centrelor de colectare a ambalajelor de pesticide; nu refolosiți ambalajele în alte scopuri;
  • curăță cu atenție toate aparatele și echipamentele folosite conform instrucțiunilor.

Realizată cu produsele adecvate și cu respectarea normelor de aplicare, erbicidarea este o măsură fitotehnică ce are un rol esențial în obținerea unei recolte bogate și sănătoase, indiferent de speciile cultivate. Reține, însă, că este important să completezi erbicidarea cu efectuarea corectă și la timp a lucrărilor agricole specifice fiecărei culturi.

Bibliografie:

➢ „Agrotehnică – Transformarea modernă a agriculturii” – Prof. univ. dr. Mihai Berca, Editura Ceres, București, 2011

➢ https://hracglobal.com/tools/classification-lookup

➢ https://hracglobal.com/prevention-management/best-management-practices

➢ https://hracglobal.com/files/Management-of-Herbicide-Resistance.pdf

➢ https://www.agro.basf.ro/ro/servicii/ghidul-buruienilor-bolilor-si-daunatorilor/

https://www.agro.basf.ro/Documents/migrated_files/brosuri_2017_files/catalog_2017_files/bune_practici_de_utilizare_a_produselor_pentru_protectia_plantelor_files/bune_practici_de_utilizare_a_produselor_pentru_protectia_plantelor_1.pdf?1530611045350

➢ „Tratatat de legumicultura”, coordonator Prof. univ. dr. Ruxandra Ciofu, Prof. univ. dr. Nistor Stan, Prof. univ. dr. Victor Popescu, Prof. univ. dr. Pelaghia Chilom, Prof. univ. dr. Silviu Apahidean, Prof. univ. dr. Arsenie Horgoș, Prof. univ. dr. Viorel Berar, Prof. univ. dr. h. c. Karl Fritz Lauer, Prof. univ. dr. Nicolae Atanasiu, Editura Ceres, 2004