Aleargă între două locuri de muncă – dimineață este la Comisia Finanțe și Buget din cadrul Consiliul Local din Sângera, iar spre seară este contabila afacerii de familie. Este un vulcan de energie, care e în căutare de informații, direcții și activități noi. Îi plac provocările, așa că ideea soțului de a lansa o afacere în agricultură, a fost acceptată imediat. Din banii adunați în șase ani de muncă în Marea Britanie, au cumpărat un lot de pământ și au plantat o livadă de prune. Astfel, visul lui Emilian Dercaci de a menține istoria agrară a familiei, s-a realizat. Iar Victoria este mulțumită că a contribuit la această acțiune, mai ales că a îndrăgit și ea domeniul. Mai mult decât atât, ea are grijă să educe și în fiul lor această pasiune.
Cum ați ales pomicultura și de ce anume prune?
În 2017 am procurat un lot de pământ, care se află chiar în preajma casei noastre, iar un am mai târziu, am plantat primii pomi. Lotul pe care ne dezvoltăm noi afacerea, a fost dat moștenire unor tineri de la părinți. Aceștia au decis să îl vândă, pentru că nu erau pregătiți să-l prelucreze. Inițial ne-am gândit să facem sere. Dar până la urmă am decis să plantăm livadă de prune. Acestea le poți comercializa în stare proaspătă și în stare uscată.
Cine și ce rol are în dezvoltarea afacerii?
Soțul este motorul, el este cu inițiativa. Când a aflat că se vinde lotul acesta, a insistat să îl procurăm. Să facem ceva acasă. Soțul vine dintr-o familie de agricultori. Fratele lui mai mare deține o livadă de nuci și fratele mai mic are o livadă, tot de nuci. Părinții soțului întotdeauna au muncit la pământ, chiar și bunelul. Iar dragostea asta s-a transmis din generație în generație. Soțul întotdeauna și-a dorit să aibă o plantație a lui, cât de mică, iar eu ca o bună soție, l-am susținut. Soțul face toate lucrurile în livadă, iar eu duc toată evidența, contabilitatea. Am studii în domeniu, am absolvit Universitatea Agrară în 1998. Dar e complicat, pentru că e foarte mare diferență între ceea ce am învățat și ce se cere acum. Mai am o prietenă, care mă ajută și împreună ne descurcăm.
Câți oameni sunt implicați în procesul de muncă?
Eu și soțul, când avem nevoie de brațe de muncă în plus, luăm zilieri. Avem și un fecior, are 20 de ani, care tot este pasionat de agricultură. După ce a susținut bacalaureatul, a plecat în Marea Britanie la muncă. A depus un proiect la ODIMM „Start pentru tineri”, a fost selectat printre beneficiari și a plecat ca să își adune un capital. El tot își dorește să planteze o livadă.
Dumneavoastră ați participat la vreun proiect când ați lansat afacerea?
Eu am depus un dosar la ODIMM, Proiectul ”Pare 1+1”, am reușit să obțin finanțare, iar banii i-am investit în procurarea utilajului agricol necesar pentru prelucrarea livezii. Sigur că soțul a fost nevoit să plece în Europa să adune bani. Deja cred că la bătrânețe o să ne stabilim acasă. El a fost la muncă în Marea Britanie, timp de șase ani. Practic toți banii pe care i-am investit în livadă au fost munciți în Europa. Jumătate de an era plecat și două luni era acasă, lângă noi. Își împărțea așa timpul, încât să fie acasă atunci când este mai mult de lucru. Eu peste hotare nu plec, pentru că sunt mama a trei copii. Avem două fetițe mai mici, care au nevoie de mine aici.
Cum este să fii femeie și să te implici în dezvoltarea unei afaceri? Ați întâmpinat unele dificultăți?
Știți, eu de exemplu am simțit o plăcere. Dificultățile se întâlnesc nu numai în agricultură, ele se întâlnesc în general în viață. Întotdeauna m-am străduit să trec peste obstacole, peste dificultăți. Participând la diferite seminare organizate de Universitatea Agrară și de Organizația Teritorială FARM de la Hîncești. Am aflat diverse lucruri utile care mă ajută să depășesc mai ușor situațiile de criză.
În perioada 24- 26 august a avut loc tabăra de vară dedicată tinerilor agricultori, FARM, ”Youth ASC – Youth Agro Summer Camp”, unde ați participat, ce ați reușit să învățați acolo?
A fost o experiență nouă pentru mine, am făcut cunoștință cu mulți tineri care au muncit peste hotare, dar s-au reîntors acasă. Am avut posibilitatea să facem schimb de experiențe și de telefoane. Și în sfârșit m-am întâlnit cu multe alte persoane care sunt membre FARM, care se dezvoltă în diferite sfere. Iar cel mai interesant pentru mine a fost să aflu despre tineri care se ocupă de creșterea peștilor.
Care sunt planurile pentru viitor? Doriți să vă extindeți?
Foarte mulți ne întreabă dacă planificăm să ne extindem în viitor. Sigur că ne dorim să ne extindem, dar trebuie finanțe. Noi ne dorim să ne cumpărăm o mini-linie de uscare a prunelor. Astfel, vom putea vinde și în stare proaspătă, dar și uscată. De asemenea, țelul nostru este să exportăm în Europa. Dacă nu reușim să o facem în țări mai îndepărtate, atunci măcar în România. În primăvara anului 2022 urmează să plantăm zmeură și căpșuni, pe o suprafață de 700 m2. Vrem de toate câte un pic. Pământ este, iar noi munci cât este nevoie.
Ce sfat le-ați da femeilor, tinerilor aflați la început de drum, dar care vor să obțină succes în afaceri?
În primul rând trebuie să fie ambițioși. Iar dacă și-au propus ceva, să meargă până la final, să își îndeplinească obiectivele. Tinerii trebuie să rămână în țară, să se dezvolte acasă, să profite de pământul arabil pe care îl avem, este comoara noastră. Ei au acum multe posibilități, dar și capacități, lucrurile se dezvoltă rapid. Să fie curajoși, cu inițiativă de a crea ceva frumos, astfel încât să fie un exemplu pentru cei din jur. Să se conducă de expresia – bate la ușă și ți se va deschide, cere că ți se va da.
Familia Dercaci – Victoria și Emilian sunt membri Federației Agricultorilor din Republica Moldova ”FARM”, de trei ani. Iar în cadrul Taberei de Vară ”Youth ASC – Youth Agro Summer Camp”, Victoria a fost aleasă în Consiliul Național al Rețelei Tinerilor Agricultori, FARM.
Sursă: agrofarm.md