Mihai Costin, din satul Donici, r. Orhei, acum 12 ani, a schimbat viața de la oraș pe cea de la țară. Fiind un om priceput, în scurt timp, a reușit să transforme o casă bătrânească într-un loc atractiv, cu un cuptor în ogradă, o masă de piatră cu scaune și o viță-de-vie ce ține de umbră.
„Din 2009, m-am mutat la țară. Aici activez, mi-am făcut un atelier, mă simt aici bine. Noi facem și lucrări, dar în paralel și lucrări care sunt prin ograda și grădina noastră. Ne uităm și sub alt unghi, nu ca un om care pur și simplu se uită la gradina respectivă. Ograda nu trebuie să fie doar pentru găini, ograda este un loc de odihnă, găinile au și ele locul lor. Ca o gospodărie de țară, trebuie să fie diversă.” spune Mihai Costin, meșter popular, s. Donici, r. Orhei
Nea Mihai a vrut să păstreze nu doar frumusețea locului unde a copilărit, dar și istoria familiei, cu toate amintirile…
„Cândva, în copilărie, pe locul acesta era un cotlon la care mama cocea pâine, făcea mâncare. Noi, copiii, puneam vreascuri pe foc, dimineața, pe răcoare și am spus: de e să nu avem un colțișor așa de odihnă care să ne aducă aminte de părinții mei? Și totodată, să păstrez cuptorul, cu toate că acum totul se vinde și se cumpără, dar poți să faci și o pâine de casă și o bucată de carne la grătar.”
Dintotdeauna, un gospodar bun se cunoaște după gard și poartă.
„Cu poarta a fost aceeași istorie ca și cu cuptorul. Tatăl meu a fost lemnar și poarta, de când mă țin minte, din copilărie, a fost din lemn, la noi. După, timpurile s-au schimbat, toți puneau porți de metal, de aceea eu, când am revenit la țară, poarta era de metal și gardul din lemn. Doream ca mai des să-mi aduc aminte de părinți, atunci am zis să fac o poartă cum mi-o închipui eu ca la tata și bunelul meu.”
E în firea lucrurilor ca omul, cât e tânăr, să vrea să călătorească, să-și schimbe locul, să-și aranjeze viața altudeva. Dar, când ajunge la o anumită vârstă, rădăcinile îl cheamă acasă.
„Dacă ai fost vaccinat cu viața și copilăria de la țară pe care o țin minte atunci când am plecat la 12 ani, m-am întors și totuși amintirile celea au fost înscrise la mine, la frații și surorile mele, e real de trăit și de dezvoltat la țară.”
Mihai Costin și-a amenajat ograda pentru plăcerea sufletului său, dar are întotdeauna poarta deschisă pentru cei cărora le e dor de copilărie.
