Economia informală sau neobservată constă din activitățile economice neînregistrate, fie în mod intenționat (producția ascunsă, evaziune fiscală), fie neintenționat, cum ar fi cazul gospodăriilor casnice care produc pentru consum propriu.
Activitățile economice informale și ocuparea informală reprezintă o parte importantă a economiei moldovenești. Acest fenomen merită o analiză și o înțelegere mai atentă, din cauza complexității sale. Economia informală poate fi atât o cauză, cât și un efect al problemelor majore cu care se confruntă economia.
Pe de o parte, poate depriva finanțele publice la nivel central și local, inclusiv sistemul de pensii și de sănătate, poate submina concurența loială, deoarece companiile care nu plătesc impozite pot fi mai competitive la preț comparativ cu companiile care respectă, poate alimenta corupția deoarece este asociată, cel mai adesea, cu tranzacții în numerar a căror urmărire poate fi foarte dificilă și poate fi, de asemenea, o capcană pentru companiile care activează în sectorul informal din cauza dificultății/imposibilității de a obține finanțare externă pentru dezvoltare, fapt ce le subminează sustenabilitatea.
Pe de altă parte, aceasta poate fi un rezultat al întreruperii contractului social, din cauza percepției negative din partea populației și firmelor cu privire la calitatea bunurilor și serviciile publice (ex: infrastructură, servicii publice, sistem de pensii, sistem medical etc.); poate fi rezultatul unor reglementări fiscale deficitare (nu neapărat din cauza impozitelor înalte), administrării ineficiente și corupției, care alimentează înclinația companiilor de a intra/rămâne în sectorul informal; poate fi rezultatul unei alfabetizări juridice și economice scăzute a angajaților care acceptă locuri de muncă informale (de exemplu, salariile de plic) sau rezultatul puterii slabe de negociere a angajaților în raport cu angajatorul.
Problema economiei informale devine și mai complexă dacă luăm în considerare faptul că nu toate activitățile economice informale sunt ilegale, unele dintre ele reprezentând activități agricole de subzistență, care sunt răspândite, având în vedere ponderea mare a populației rurale și oportunitățile economice limitate în zonele rurale. Deci, într-o oarecare măsură, ponderea ridicată a informalității economiei moldovenești este rezultatul unei serii de particularități structurale obiective ale țării.
Prin urmare, fenomenul economiei informale trebuie analizat, înțeles și abordat în mod corespunzător prin măsuri politice adecvate care să țină seama de complexitățile prezentate mai sus.
Mai mult, în timpul crizei provocate de coronavirus, această problemă devine și mai acută din cauza constrângerilor financiare în creștere și a vulnerabilității sporite a firmelor și persoanelor care practică activități informale. Deseori, se poate observa și o înclinație crescută spre evaziune și optimizare fiscală pentru a face față constrângerilor financiare în contextul crizei.
Mai mult, angajații care lucrează informal sunt, în mare parte, expuși crizei din cauza lipsei de securitate socială și juridică, ceea ce duce la două probleme principale: (I) probabilitate mai mare de a fi concediați, deoarece este mai ușor pentru angajator să recurgă la așa practici; și (II) în cazul celor rămași fără loc de muncă, este foarte dificil să obțină indemnizații de șomaj, împrumuturi de urgență sau orice altă formă de sprijin din cauza neraportării veniturilor obținute anterior.
Luând în considerare contextul menționat mai sus, a fost realizat prezentul studiu care descrie activitatea economică și ocuparea informală a firmelor și persoanelor fizice în Republica Moldova, dinamica din ultimii ani, în special în contextul pandemiei Covid-19, dar și percepția populației și firmelor privind acest fenomen. Pe baza acestor analize, au fost formulate recomandări de politici pentru Guvern și recomandări de programe pentru PNUD, pentru abordarea eficientă a acestei probleme, având în vedere complexitățile pe care le implică.