Dintre toate fructele de pădure, porumbele sunt cele mai bogate în tanin. Conțin totodată minerale importante precum calciu, potasiu, zinc, fier, cupru, sodiu, magneziu. Au vitamine precum provitamina A, vitamine din complexul B și vitamina C.
După ce dă prima brumă sau prima zăpadă putem merge la cules de porumbe (scorombar, târn, cotobrel, mărăcine, spin), cum sunt numite popular acele fructe mici, sferice, de culoare negru-albăstrui, pe care le găsim pe arbuști ce cresc la marginea pădurilor.
Porumbele sunt fructe ale porumbarului (Prunus Spinosa), un arbust sălbatic din familia rozaceelor, ce crește la câmpie, în zonele montane. El atinge 3 metri înălțime și are ramuri spinoase. Face flori albe și fructe mici sferice, care se culeg în noiembrie.
Pentru proprietățile lor terapeutice, se folosesc sub formă de decoct, suc, compot, sirop, gem, cidru, ceaiuri, vinuri, must sau combinate cu miere.
Porumbele – utilizări terapeutice
În scop medicinal, de la porumbar se mai folosesc florile, mugurii, frunzele și coaja arbustului. Florile se culeg imediat după înflorire, una câte una. Ele conțin flavone, acizi organici, glicozide, kemferol, săruri de magneziu și potasiu. Sunt recomandate ca sedativ și diuretic în tratamentul nefritelor, cistitelor și enteritelor. În homeopatie, florile porumbarului se folosesc în preparatele pentru combaterea durerilor de cap și în afecțiunile cardiace.
Mugurii au acțiune tonică generală, de stimulent al mecanismelor de creștere și dezvoltare și în dizarmoniile hormonale. Toate acestea îi recomandă în caz de: deficit imunitar, convalescențe postgripale sau după boli pulmonare; debilitate psiho-fizică, anorexie, inapetență, astenie generală, neurastenie; anemie, dizarmonii de creștere la copii, acnee juvenilă și furunculoză provocate de poluarea atmosferică.
Frunzele se culeg prin luna iulie și se recomandă în erupții tegumentare, boli de rinichi, vezică, pentru eliminarea toxinelor din corp.
Din coaja arbustului se prepară ceai care ajută la curățarea plămânilor.
Proprietățile plantei
Fructele au acțiune astringentă și diuretică, efect antidiareic și antidizenteric. Sunt recomandate în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecțiuni renale, dischinezii biliare; gută, tuse convulsivă, stimularea digestiei. Sunt folositoare și ca dezinfectant al căilor urinare și în tratamentul artritelor.
Conținutul mare de tanin, acesta fiind un antioxidant puternic, care acționează asupra imunității organismului, le conferă porumbelor calitatea de dezinfectant puternic. Taninul acționează în locurile pe unde trece, începând cu cavitatea bucală unde îndepărtează tartrul de pe dinți, apoi în esofag unde acționează ca un ulei asupra unor amigdale bolnave și ajungând în stomac unde devine un pansament pentru toată flora stomacală.
Porumbele stimulează imunitatea, ferind organismul de răceală și gripă, tonifică oasele, dinții și unghiile. Potasiul conținut de acestea ajută la o stabilizare a pulsului inimii și reglarea hipertensiunii arteriale. Consumul de porumbe crește pofta de mâncare.
Nu trebuie consumate în cantități mari
Porumbele au și un conțin redus de glicozid al acidului cianhidric și nu trebuie consumate în cantități mari. De asemenea, fructele nu trebuie consumate crude, deoarece conțin amigdalină, un acid hidrocianic, din cauza căruia ele devin toxice.
Această substanță este distrusă prin supunerea fructelor la temperaturi foarte scăzute (primul îngheț) sau prin fierbere.