Conform publicației germane Agrarheute, la sfârșitul lunii decembrie, rapoartele din multe părți ale lumii au relevat o nouă creștere a prețului îngrășămintelor cu azot, dar și a fosforului și potasiului. În același timp, restricțiile masive la export împiedică comerțul global și aprovizionarea fermierilor. Din păcate, nu se prevede prea curând un sfârșit al crizei. Fermierii trebuie să se gândească cum să reacționeze. Acest lucru are consecințe majore asupra recoltelor.
Azotatul de amoniu costă 613 euro pe tonă în porturile de import germane la sfârșitul lunii decembrie – din Franța sunt raportați chiar și 622 de euro. Prețuri de trei ori mai mari decât acum un an.
Din multe părți ale lumii , la sfârșitul lunii decembrie a fost raportată o nouă creștere a prețului îngrășămintelor cu azot dar și a fosforului și potasiului. În același timp, restricțiile masive la export la marii exportatori Rusia, China și Egipt împiedică importurile în Europa de Vest, SUA și India.
Mulți fermieri nu sunt aprovizionați corespunzător cu îngrășăminte pentru sezonul următor, așa cum arată un sondaj realizat de portalul agricol francez Terre-net. Potrivit acestuia, doar 37,5% din toți fermierii au deja în depozite îngrășămintele cu azot pentru sezonul următor. Aproape 20% dintre fermieri nu au cumpărat încă nimic și așteaptă să vadă cum evoluează prețurile. Având în vedere lipsa continuă de îngrășăminte, aceasta nu pare a fi cea mai bună strategie.
Dar nu numai prețurile mari sunt un motiv pentru reticența multor fermieri de a cumpăra: există și costurile explozive pe mai multe niveluri, lipsa de fonduri lichide și problemele logistice. Acest lucru se aplică nu numai livrărilor din străinătate, ci și logisticii din Europa – de la porturi la depozitele comerciale și până la fermieri.
Un alt factor perturbator îl reprezintă și prețurile persistent ridicate ale gazelor naturale, care recent au crescut din nou puternic, cel puțin în Europa, și au atins noi maxime la cel mai important centru comercial olandez, la jumătatea lunii decembrie.
Dar nu numai în Europa prețurile la gaze și logistica influențează costurile și cantitățile furnizate de îngrășăminte cu azot. De exemplu, ureea produsă în Ucraina costă în prezent 866 de dolari SUA / t. Din aceștia, 800 USD se datorează numai costurilor materiilor prime, au calculat analiştii. „Cu costuri de producție atât de mari, producția de uree nu mai este rentabilă”, explică analistul Mike Nash la un eveniment organizat de analistul de piață francez Argus.
Rezultatul: o reducere a producției și, astfel, a disponibilității: „Jumătate din aprovizionarea ucraineană a fost tăiată, iar livrările în Europa de Vest au fost mult reduse din septembrie și octombrie”. Dependența europeană de ureea din Egipt, un furnizor important pentru piața mondială, a crescut și mai mult.
Cererea a explodat, ducând la creșterea prețurilor ureei egiptene: în urmă cu un an, acestea erau de aproximativ 200 USD pe tonă în decembrie și au crescut la peste 900 USD pe tonă până în noiembrie 2021.
Un alt motiv pentru scăderea aprovizionării internaționale cu uree îl reprezintă restricțiile la export ale celui mai mare furnizor din lume, China: în 2020, 5,5 milioane de t de uree sau 10% din comerțul mondial au venit din China. Autoritățile chineze au decis să restricționeze exporturile pentru a asigura aprovizionarea pieței chineze și pentru a limita creșterea prețurilor interne.
„Controalele vamale s-au intensificat și au întârziat sau au întrerupt livrările de la jumătatea lunii octombrie”, iar livrările de îngrășăminte din porturile din nordul Chinei, din Qingdao, Tianjin, Qinhuangdao și Huanghua au fost oprite. Deosebit de problematică este scăderea ofertei chineze pentru piața indiană, cel mai mare importator de uree din lume, care reprezintă 54% din comenzile de uree din China.
Cererea indiană este estimată la 5 milioane de tone de uree în ultimul trimestru al anului 2021. Atunci indienii au nevoie de azot pentru recoltarea grâului, orzului, muștarului, susanului și mazărei semănate după muson și așteptate în primăvară. Însă doar 730.000 de tone au putut fi cumpărate în cadrul unei licitații din 1 octombrie până pe 17 noiembrie. Deci decalajul este uriaș.
Prețurile îngrășămintelor cresc costurile: mai merită cultivarea cerealelor?
Rusia limitează exporturile
Rusia a reacționat la oferta globală limitată, ca un efect de domino, prin restrângerea până la limitare a exportului de îngrășăminte, pentru a menține disponibilitatea pe piața internă. La începutul lunii noiembrie, guvernul a impus o limită superioară de 5,9 milioane de t până la 31 mai 2022. Asta înseamnă că va exista o ofertă și mai redusă pe piața mondială.
În plus, toate aceste măsuri au și un impact psihologic asupra piețelor. Același scenariu a existat în Egipt, unde care controalele asupra exporturilor de uree au fost, de asemenea, înăsprite. Producătorii trebuie să rezerve 55% din producție pentru piața internă și să notifice Ministerul Agriculturii planurile lor de export.
Prețuri record și în SUA
Același lucru se întâmplă și în SUA, unde prețurile au continuat recent să crească. Potrivit unui sondaj realizat de serviciul online Agricultura DTN, dealerii au crescut prețurile la îngrășăminte în a doua săptămână a lunii decembrie 2021. Cu toate acestea, există semne că creșterea poate încetini puțin. Doar trei dintre cele mai importante opt îngrășăminte au prezentat o tendință ascendentă foarte puternică, de peste 5%.
Cel mai utilizat îngrășământ în SUA, cu azot lichid Anhidru, a fost cu 16% mai scump decât în luna precedentă. Prețul mediu al îngrășământului cu azot a fost de 1.420 USD/tonă, acesta fiind cel mai ridicat nivel istoric. Îngrășământul lichid Fosfat de amoniu 10-34-0 a fost cu 7% mai scump față de luna precedentă. Prețul mediu de pornire al îngrășământului a fost de 790 USD/tonă. Ureea a fost cu 5% mai scumpă comparativ cu luna precedentă. Îngrășământul cu azot a avut un preț mediu de 901 USD/tonă, care a fost, de asemenea, un maxim istoric.