Victor Soroceanu, din Suruceni, raionul Ialoveni are un hobby mai puțin obișnuit pentru un bărbat. De 35 de ani, împletește și croșetează. Bunica a fost cea care i-a pus andrelele în mână, pe când era copil. Și de atunci, nu s-a mai despărțit de ele.
„Această pasiune o am din copilărie, când mergeam la deal cu vaca. Dacă bunica nu-mi dădea de împletit, nici nu mă duceam. Atunci se împleteau perdeluțe pe ochiurile de la ferestre. Făceam niște forme rotunde și albe. Veneam cu ele seara și din albe erau negre. ”
Victor Suruceanu, meșter popular
După armată, a început să aibă probleme de sănătate. Iar acum are o dezabilitate de gradul doi. Pentru că nu mai putea face efort fizic, această pasiune a devenit pentru el o sursă de venit.
„Aveam soră pedagog, de la care am învățat. Lucra la Țarigrad, în Drochia, iar eu fiind la grupă voiam să mă ocup cu ceva, să nu stau degeaba. Am fost dintotdeauna obișnuit să muncesc. Prin urmare, aceasta mi-a devenit și o sursă de profit. Eu din croșetă mi-am învățat copii. Pe acea vreme pierdusem la bancă o grămadă de bani. Noi muncea tare mult. Am început de la capete de ață, pe are le luam de la Soroca, de la fabrică, făceam șezători, ne ajutau părinții. După am ajuns să investim oleacă de bani și făceam din ață întreagă.”
În anii ’90, când prin magazine nu se găseau haine, bărbatul le croșeta.
„Făceam mai mult ciorapi, chiar și colanți și pulovere împleteam. Aveam și în jur de 40 comenzi pe săptămână. Pe acele timpuri, nu erau magazine și nici lucruri, iar lumea cumpăra. ”
O perioadă, a muncit în Italia. Și acolo, lucrările sale au fost apreciate.
„Am lucrat mult în Italia, lucram cu un bătrân, aveam grijă de el. Mergeam cu el în parc, îl puneam în cărucior și adesea îmi mai făceam un salariu. Împleteam fețe de mese, trandafiri croșetam, ciorapi. Italienii îmi ziceau că sunt bravo, nu mai văzuseră un bărbat croșetând.”
La început, soția nu-i înțelegea această pasiune a lui, dar nea Victor a știut cum să o îmbuneze.
„Avem 47 de ani de când trăim împreună, am îmbătrânit în doi. La început nu îi înțelegeam această pasiune, pe lângă casă erau multe de făcut și nu avea cine să le facă. Făcea vreo lucrare, după, o strica și începea de la început. Când am văzut că ies lucruri bune din mâna lui, m-am mai deprins și eu. El croșeta și pentru mine rochie în patru zile.”
Eleonora Soroceanu
De multe ori, nu atât noi alegem o meserie, ci ea ne alege pe noi. Și dacă faci, zi de zi, ceea ce-ți place și pui suflet în ceea ce faci, te poți considera un om împlinit.