Discuțiile în jurul energiei regenerabile a stârnit și stârnește interesul opiniei publice. Iar acestea s-au intensificat, în mod special pe fundalul crizei de gaze din ultima perioadă. Atât pe rețelele de socializare, la tv sau chiar la întâlnirile între prieteni se ajunge la subiectul facturilor, prețurilor, dar și alternativelor și a practicii statelor din UE, scrie agrofarm.md.
Pentru a ne clarifica și a aduce un pic de ”lumină” la acest capitol, l-am invitat pe expertul în energie regenerabilă, Nicolae Zaharia ca să ne explice dacă merită sau nu de investit în asemenea utilaje, care sunt costurile acestora și care este potențialul Republicii Moldova de a produce energie regenerabilă.
Domnului Zaharia, haideți să o luăm cu începutul, care sunt tipurile de energie regenerabila și care dintre ele sunt potrivite pentru Republica Moldova?
Sunt câteva tipuri de energie regenerabilă, iar fiecare țară se deosebește prin potențialul său, în funcție de resursele existente. Spre exemplu, în Republica Moldova nu avem mare potențial de energie hidro – adică energia apei. Avem o hidrocentrală la Costești-Stînca și cam atât. În schimb, avem foarte mult soare, dar iarăși, depinde cu ce comparăm. Dacă am compara cu România de Sud, spre exemplu, noi avem un potențial mai mic decât vecinii noștri. Dar chiar și cu această cantitate, am putea obține rezultate foarte bune, important este ca tehnologia să fie aplicată corect și la costuri optime. Și aici aș vrea să deschid o paranteză – nu trebuie să credem că trecerea la energia regenerabilă este o panacee. N-ar trebui pe val de optimism să abandonăm imediat orice idee rațională, cu gândul de a înlocui combustibilii fosili cu energie din surse alternative. Regenerabilele sunt foarte bune, dar ele deocamdată sunt considerate alternative, iar această alternativă, este determinată în primul rând de costul aferent implementării tehnologiilor solare, eoliene, geotermale ș.a.m.d.
Cu alte cuvinte, costul energiei produse din surse regenerabile, în comparație cu gazele naturale, sau cu orice al tip de sursă fosilă, este mai mare. Și atunci când un consumator, fie el casnic sau administrație publică locală, care pe fonul crizei de gaze, vrea să treacă în totalitate la energia regenerabilă, nu prea înțelege ce vrea.
Propun să fim raționali! Panourile solare sau turbinele eoliene luate separat nu vor rezolva criza energetică. Și explicația e simplă. Vă propun să ne închipuim că suntem consumatori și ne dorim ca în momentul în care am pornit un echipament electric, acesta să funcționeze. Cu părere de rău, panourile fotovoltaice solare generează energie doar când este radiație solară, adică în perioada luminoasă a zilei și atunci când nu avem nori pe cer. Respectiv, pentru ca echipamentul necesar să poată funcționa și atunci când nu avem radiație solară, trebuie să existe o altă sursă de generare a energiei, care să acopere deficitul creat. În consecință, avem nevoie de un generator care să lucreze permanent, și care să nu depindă de factori externi, precum radiația solară sau de viteza vântului (în cazul eolienelor). Într-un scenariu ideal, această dilemă poate fi rezolvată odată cu implementarea unui mix variat de tehnologii, care să valorifice energia regenerabilă. Doar că acest lucru nu este posibil să se întâmple peste noapte, deoarece tehnologiile sunt scumpe și în condițiile Republicii Moldova, implementarea lor ar fi mai puțin fezabilă. Avem nevoie de timp și de o strategie actualizată, urmată de planuri de acțiuni care să descrie cu lux de amănunte ce și unde urmează să facem pentru a genera energie verde la costuri optime. Mai mult decât atât, aceste planuri ar trebui să dispună de acoperire financiară, astfel încât să se transforme în proiecte reale în perioada planificată inițial.
Cum stăm la capitol strategie și politici în ceea ce ține dezvoltarea ramurii?
Cadrul normativ este la un nivel suficient de actualizat. Avem o strategie energetică până în 2030, de asemenea, avem și un Plan Național de Acțiuni privind Energia Regenerabilă (PNAER). În prezent, Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale dezvoltă un Plan Național de Acțiuni în domeniul Energiei și Climei. Toate aceste documente de politici indică soluții care ar putea ajuta țara noastră să depindă mai puțin de gazele naturale importate. De asemenea, avem scheme de suport pentru generarea energiei electrice din surse alternative, care oferă câteva scenarii avantajoase pentru antreprenori de a investi în acest domeniu.
În contextul crizei gazelor naturale, necesitatea identificării unor alternative viabile devine tot mai evidentă, iar când apare un deficit de resurse, prevalează întrebarea despre preț, pe care trebuie să îl plătim, dacă nu ne diversificăm consumul. Personal, eu cred că toată discuția despre gazele naturale reprezintă un element de presiune economică, poate și politică. Iar, dacă vrem să nu mai nimerim în astfel de situații, în care să fim ușor șantajabili, ar trebui să ne asigurăm că avem mai multe surse de unde procurăm energie. Anume această libertate de a alege sursele din care vrem să alimentăm cu energie întreaga țară și reprezintă independența energetică. Există mai multe modalități de a realiza acest mare deziderat al țării, și anume:
– Interconexiunea cu sistemul energetic al UE este calea aleasă de ceva timp în urmă și reprezintă o posibilitatea de a procura gaze naturale și energie electrică din România.
– Promovarea conceptelor noi precum generarea distribuită, autonomie energetică locală, cogenerare de înaltă eficiență, etc. Toate acestea ar scoate din presiunea creată de volumele mari de energie pe care trebuie să le importăm, lucru care din motive obiective, se face din surse limitate ca și număr.
Și care este potențialul Republicii Moldova la capitol energie din surse regenerabile?
Dacă e să abordăm subiectul din punct de vedere academic, potențial poate fi categorisit în – potențial teoretic, potențial tehnic și potențial economic.
Potențialul Teoretic presupune totalitatea resurselor existente, necesare pentru a produce energie, care pot fi contabilizate prin diferite metode de cercetare. Astfel, ca și rezultat, putem obține o cifră teoretică despre volumul total de resurse existente pe teritoriul țării, exprimat în unități de măsură fizice (GWh, GJ etc).
Potențialul Tehnic este acea parte din potențialul teoretic pe care îl putem valorifica utilizând echipamentele de cea mai înaltă performanță existente pe piață. Astfel dacă, spre exemplu, randamentul tehnologiilor de conversie a radiației solare în energie electrică variază între 20-30%, potențialul tehnic al țării va avea aceeași pondere din totalul potențialului teoretic.
Potențialul Economic – este acea parte a potențialului tehnic care poate fi realizat reieșind din realitățile economice ale țării în care un proiect sau altul se dorește a fi realizat. Astfel, dacă e să comparăm două proiecte aparent identice realizate în Moldova și Germania, vom obține două proiecte cu indicatori economici diferiți. Cel puțin din considerente economice, probabilitatea investiției în Germania este mult mai mare decât în Moldova. Acest lucru este determinat de tarifele la energia electrică aplicate în fiecare din țări, lucru care va influența perioada de recuperare a investiției și respectiv, atractivitatea economică a proiectului.
În concluzie, vreau să atrag atenția cititorului asupra faptului că informația prezentată în diverse surse de informare vis-a-vis de potențialul surselor regenerabile trebuie tratată cu atenție, fiind necesare detalii despre natura potențialului discutat. Astfel, Moldova poate fi o țară cu potențial semnificativ în sectorul biomasei agricole, dar să nu dispună de potențial economic de a transforma această resursă în energie utilă și financiar accesibilă. La modul general însă, fiecare proiect în parte trebuie analizat individual și de specialiști, pentru a determina care este fezabilitatea acestuia, așa încât sustenabilitatea investiției să fie una demonstrată.
Putem oare crede că în Moldova este posibilă autonomia energetică locală?
Fără a intra în multe detalii, vreau să subliniez că pentru a atinge un nivel suficient de o autonomie energetică veritabilă, avem de parcurs un drum lung. Un prim pas ar fi investiția în eficiența energetică a clădirilor. Este important să înțelegem că economia energiei (aspecte comportamentale) și eficiența consumului (aspecte tehnice) este prioritatea numărul unu și doar atunci când toate măsurile fezabile de eficiență energetică au fost implementate, trebuie întreprinse activități de generare a energiei din surse verzi. Prin contradicție, investițiile care încep cu surse regenerabile într-un mediu puțin eficient energetic – generează decepții, falimente și frustrări. Economia utilizării surselor alternative se construiește și din diminuarea capacității generatorului, lucru care este posibil doar atunci când consumul de energie este optimizat. Spre exemplu, dacă un primar dintr-o localitate vrea să adere la conceptul de autonomie energetică locală, mai întâi de toate ar trebui să se asigure că proprietatea pe care o gestionează este eficientă din punct de vedre energetic. Doar după ce clădirile au un consum redus de energie, urmare a măsurilor de conservare a acesteia, este recomandabilă instalarea unor capacități de generare a energiei din surse alternative, care vor fi mai mici decât generatoarele utilizate anterior. Aceasta este calea de a atinge eficiență și sustenabilitate în procesul de realizare a autonomiei energetice locale.
Contorizarea netă, este una dintre schemele de suport oferite de guvern pentru producătorii de energie verde. Aceasta oferă posibilitatea autorităților locale să substituie energia pe care ar consuma-o din rețea, cu cea pe care o generează singuri. Același lucru este valabil și pentru proprietatea privată, unde oricare proprietar de casă de locuit sau antreprenor mic are posibilitatea de a substitui energia pe care o consumă acum din rețea, cu energia produsă de baterii solare sau turbine eoliene, pe care și le poate procura fiecare dintre noi. Pentru evidența consumului și producerii energiei, furnizorul va instala un contor special, bidirecțional care va furniza informația necesară determinării diferenței dintre consum și producere, informație necesară pentru facturarea serviciilor oferite.
Acest mecanism totuși nu-ți oferă independența…
Să nu confundăm independența cu autoizolarea! Atunci când vorbim despre independență energetică ne referim la capacitatea noastră, ca și consumatori, de a ne asigura cu energie din mai multe surse, astfel încât viața noastră să decurgă în mod obișnuit, indiferent dacă una sau mai multe surse nu pot furniza energie pe moment. După cum am menționat și anterior, sursele alternative de energie ca și oricare altele, au anumite constrângeri, ce vor determina consumatorul să nu aleagă autoizolarea de sistemul centralizat de energie electrică, ci doar să utilizeze o sursă suplimentară, cu scopul creșterii numărului de surse de unde se poate alimenta consumatorul, localitatea și țara. Sunt mai multe lucrări scrise la subiectul schemelor de suport oferite de guvern pentru producătorii de energie verde, fapt care, sunt sigur va spori și nivelul investițiilor ce se vor efectua în acest sector. Vreau să fac un îndemn către toți cei care își doresc realizarea unor proiecte de acest fel, să se documenteze din surse credibile, să caute oferte de echipament și să ceară sfaturi de la experți ce au în portofoliul său cât mai multe proiecte practice realizate cu succes.
Dar în cazul în care vrei să te debranșezi definitiv de la agentul de furnizare a electricității, care sunt posibilitățile?
Decizia de debranșare de la rețeaua electrică trebuie luată cu mare atenție, iar așa cum am subliniat anterior, nu văd motive întemeiate pentru aceasta. Și aici aș vrea să fac o mică explicație mai detaliată. După natura sa, sursele regenerabile sunt intermitente și non-intermitente. Acest parametru determină gradul de dependență a generatorului de mediul ambiant. Spre exemplu, energia eoliană (energia vântului) va putea fi transformată în energie electrică doar atunci când puterea vântului va fi suficientă pentru a pune în mișcare elicea turbinei eoliene. Deci, energia eoliană este o sursă intermitentă, care depinde direct de condițiile climaterice aferente. La fel stau lucrurile și cu energia solară, aceasta va putea fi convertită în energie electrică doar pe perioada luminoasă a zilei și dacă nu există obstacole în calea radiației solare spre panourile fotovoltaice sau colectoarele solare. Astfel, dacă alegem să ne debranșăm de la rețea, nu facem altceva decât să ne confruntăm cu posibilitatea de a consuma energie doar în condiții prielnice pentru funcționarea generatorului ales – panou fotovoltaic sau turbină eoliană. Este adevărat și aici trebuie să menționez că există modalități de stocare a energiei în acumulatoare, energie care poate fi utilizată ulterior, atunci când generatorul nu mai produce energie. Chiar dacă acest lucru este tehnic posibil, trebuie să cunoașteți că investiția aferentă unui proiect off-grid (cu acumulatoare) va fi semnificativ mai mare decât a unui proiect on-grid (integrat în rețea, fără acumulatoare)
Deci, pentru a nu ne periclita intenționat activitatea noastră zilnică, dar și confortul personal, este evident că vom alege să sincronizăm furnizarea energiei din cât mai multe surse, astfel încât să avem un consum cât mai optim și rațional.
Desigur, admit faptul că cele menționate mai sus nu pot fi veridice pentru oricare proiect. Există posibilitatea ca în anumite circumstanțe o soluție sau alta să prevaleze și să își demonstreze fezabilitatea, în comparație cu alte soluții aparent mai interesante. Pentru a evita situațiile în care avem proiecte ce nu ating nivelul așteptărilor, este important ca fezabilitatea fiecărui proiect să fie analizată individual și în detaliu. Potențialul fiecărui proiect în parte poate fi valorificat, doar dacă se face un studiu de fezabilitate, în care să fie clar justificate fiecare din soluțiile propuse. Doar atunci când studiul de fezabilitate se bazează pe cifre veridice, vom obține un proiect cu devieri minime de la ideea inițială.
Pentru că sunteți în domeniu și cu siguranță cunoașteți agenți economici sau consumatori casnici care și-au instalat aceste utilaje, ce spun ei, sunt mulțumiți de această decizie?
În contextul acestei întrebări aș vrea să introduc un pic de claritate pentru persoanele care abia fac cunoștință cu domeniul dat. Este tot mai des întâlnită în discursuri private, dar și cele publice o substituție de termeni. Confuzia este legată de utilizarea frecventă a unor termeni care se referă la eficiența energetică și surse de energie regenerabilă, într-un context comun și similar. Din cauza lipsei de cunoștințe vaste în domeniul dat, care este unul nou, dar actual pentru publicul larg, deseori se confundă sursele regenerabile cu eficiența energetică și invers. Cu riscul de a repeta ce am spus anterior, este important să înțelegem că eficiența energetică este termenul care determină nivelul de pierderi de energie caracteristic unei clădiri, instalații, unui dispozitiv, etc. Astfel, măsurile de eficiență energetică au scopul de a reduce pierderile existente, generând economii de energie și bani. Pentru un consumator de rând, exemplul cel mai simplu de măsuri de eficiență energetică poate fi izolarea pereților unui bloc, sau schimbarea geamurilor și ușilor într-o clădire. Măsurile de acest tip duc la reducerea pierderilor de energie. Prin comparație, generarea de energie din surse regenerabile se referă la acele tehnologii prin care diferite surse de energie sunt convertite în energie termică și/sau electrică. Cele mai frecvent întâlnite tehnologii de conversie a energiei din surse alternative sunt panourile fotovoltaice, turbinele eoliene, pompele termice, centralele pe biomasă, etc.
Suplimentar, pentru a răspunde la întrebarea Dvs. trebuie să înțelegem că de corectitudinea implementării proiectelor depinde gradul de satisfacție a beneficiarului. Și aici ar fi bine de punctat că un proiect are mult mai multe șanse de succes, dacă beneficiarul are capacitatea de a înțelege valoarea proiectului. Astfel, un proiect perfect implementat din punct de vedere tehnic poate avea o importanță mică, deoarece beneficiarul nu utilizează tot potențialul echipamentului, sau îl utilizează în mod necorespunzător. Ceea ce vreau sa subliniez aici, este necesitatea de a instrui și implica beneficiarii la etapa de construcții așa încât fiecare să se simtă implicat și ulterior responsabil de sustenabilitatea proiectului.
Un exemplu recent, în acest sens, este satul Feștelița, acolo unde primăria practic nu va mai plăti factura la energia electrică, urmare unui proiect investițional cu panouri fotovoltaice. Chiar dacă banii sunt din grant, adică gratuiți, proiectul este un model, care cu siguranță poate fi urmat de alte localități din țară.
Totuși, de cât timp este nevoie ca să se ”răscumpere” această investiție?
În linii generale, perioada de recuperare a investițiilor generatoare de energie verde se poate recupera în 7-8 ani, în funcție de costul echipamentului. Un factor care poate influența pozitiv acest indicator este creșterea tarifului la energia electrică. Urmare a crizei gazelor naturale, am putea ajunge și la perioade mai mici, de 5-6 ani în a recupera proiecte de acest tip, fapt care va atrage mai mulți consumatori să investească în tehnologiile date.