„Doamne, acordă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj să pot schimba lucrurile şi înţelepciunea de a vedea diferenţa”– cu acest motto în gând se trezește în fiecare dimineață, Rodica Lefter Bahnari. Originară din satul Capaclia, raionul Cantemir, de meserie croitoreasă, este o mamă care în pofida tuturor greutăților, rămâne optimistă și puternică, scrie Alina Mîndrilă, EA.MD.
Dacă pentru unii feeria Sărbătorilor de iarnă înseamnă cadouri și alte lucruri materiale, tânăra își dorește ca starea fiicei Iasmin să se îmbunătățească. Pasiunea pentru domeniul handmade s-a născut odată cu dorința de a contribui financiar măcar puțin pentru investigații și proceduri.
„Am 29 de ani, sunt mămica unei fetițe pe nume Iasmin de 5 ani. Ea are mai multe probleme de sănătate. Nu vede, epilepsie, stenoză aortică, microcefalie, rămâne în dezvoltare și chiar dacă este foarte dificil ne descurcăm încetișor, mergem înainte. Soțul lucrează și reușim să ne întreținem pentru cele necesare în casă. Dar pentru spital, operații ne-a ajutat lumea cu suflet mare și eu încerc să mai fac ceva comenzi pentru un venit în plus”, a spus Rodica.
Tristețe, durere, neputință și disperare…sunt emoțiile pe care le trăiește zi de zi. În pofida a tot ce se întâmplă, tânăra mămică dă dovadă de curaj și este fericită pentru ceea ce are.
„Nu am posibilitatea să merg la lucru deoarece stau acasă cu fata așa că am decis să fac ceva cu mâna mea. La moment creez ursuleți, iepurași și alte jucării, inclusiv pături croșetate găsiți la mine. Cheltuieli sunt foarte mari și noi nu le facem față. Eu cel mai mult mă strădui să fiu numai cu fetița, ea trebuie supravegheată tot timpul. Fac diferite lucrări atunci când ea doarme. Uneori, îmi vine să strig de durere, dar când mă uit la ea, îi mulțumesc Domnului că m-a ales să fiu mama ei”, a mai adăugat meșterița handmade.
Pe lângă multă muncă și investiții financiare, Rodica depune suflet și inspirație în fiecare creație. Nu e ușor, ținând cont de faptul că nu dispune de timp și în orice moment poate renunța la o lucrare pentru câteva ore sau zile. Totuși, fetița Iasmin este doza de putere și motivație care o ajută să nu cedeze.
„Croșetatul mi-a plăcut din copilărie, încă când învățam la școală. Foarte mult timp nu am făcut nimic, apoi am văzut la o prietena că croșetează jucării și am zis de ce să nu încerc și eu. A durat ceva până m-am învățat, dar acum îmi dau seama că s-a meritat orice efort. Mi s-a întâmplat o dată să nu mi se primească ceea ce mi-am dorit, dar nu am renunțat. Lucrările nereușite le donez, apoi mă strădui să le fac mai bune mai frumoase. Răbdarea și pasiunea sunt principalele elemente de care ai nevoie în lucrul handmade, iar fetița mea mă ajută să duc la bun sfârșit ce încep”, a mai spus Rodica.
„În viaţă trebuie să lupţi“!
„Ziua mea începe la ora 08:00, timp de 2 ore dedic timpul fetiței, baie, medicamente și mâncare, treburi prin casă, apoi iarăși facem exerciții. La ora 13 o hrănesc pe Iasmin și cât ea doarme eu croșetez. Practic toată ziua o dedic ei. Deja m-am obișnuit cu acest program și încerc pur și simplu să trăiesc și să mă bucur de fiecare clipă alături de ea”, a conchis tânăra mămică.
