Există suficiente proprietăți goale în China pentru a găzdui peste 90 de milioane de oameni. Populația din țări precum Franța, Germania, Italia, Marea Britanie și Canada ar putea intra în apartamentele goale. Vastul sector imobiliar din China, care contribuie cu 29% la produsul intern brut al țării, se confruntă cu un fenomen tot mai amplu de saturație a pieței construcțiilor. Criza care a cuprins compania EVERGRANDE, a doua cea mai mare companie de imobiliare a Chinei, reprezintă cea mai mare provocare de până acum pentru președintele chinez Xi Jinping, care încearcă să reformeze giganții copleșiți de datorii ai economiei chineze.

Acesta ar putea fi de asemenea cel mai semnificativ test cu care sistemul financiar al Chinei s-a confruntat în ultimele decenii. Totodată, criza generată de compania chineză, care a acumulat datorii de 300 de miliarde de dolari, ar putea avea efecte încă nebănuite asupra economiei globale, potrivit unei analize a cotidianului britanic Financial Times., relatează DIGI24

Un videoclip dramatic filmat în luna august în orașul Kunming din sud-vestul Chinei sugerează amploarea bulei imobiliare care prinde tot mai mult contur în țara condusă de Xi Jinping. Privitorii pot fi auziți țipând îngroziți în momentul în care 15 blocuri înalte de apartamente sunt demolate prin explozibil în mai puțin de un minut.

Clădirile neterminate, care formau un complex numit Sunshine City II, rămăseseră goale încă din anul 2013, după ce un dezvoltator imobiliar a rămas fără bani, iar altuia i s-au găsit nereguli în procesul de construcție de către autorități. „Această cicatrice urbană, care a stat nemișcată timp de aproape 10 ani, a făcut în cele din urmă un pas important spre restaurare”, potrivit unui comentariu realizat de portalul online Kunming Daily imediat după demolare.

Criza companiei Evergrande demască defectele profunde ale modelului de dezvoltare din China

Astfel de „cicatrici urbane” sunt frecvente în toată China, acolo unde Evergrande, una dintre cele mai puternice companii imobiliare din lume, trece printr-o criză de lichidități care ar putea să aibă și implicații internaționale.

Criza companiei chineze, care, în urmă cu doi ani în urmă, era văzută ca având cel mai valoros fond imobiliar din lume, evidențiază atât viteza cu care se pot destrăma averile marilor companii, cât și defectele profunde ale modelului creștere economică din China.

Evergrande este doar simptomul unei probleme mult mai mari. Vastul sector imobiliar din China, care contribuie cu 29% la produsul intern brut al țării, se confruntă cu un fenomen tot mai amplu de saturație a pieței construcțiilor, în prezent fiind mai multe ofertă decât cerere. Cu alte cuvinte, China s-a umplut de cartiere-fantomă, cu blocuri construite dar nelocuite. Acest lucru amenință prosperitatea sectorului imobiliar chinez, care ar putea să renunțe la rolul său ca principal motor al creșterii economice a țării și, în schimb, să devină un obstacol al acesteia.

În China există suficiente proprietăți goale încât să

Ca să ne facem o idee despre amploarea fenomenului, există cinci țări membre ale G7, precum Franța, Germania, Italia, Marea Britanie și Canada, care ar putea să-și  încadreze fiecare întreaga populație în apartamentele goale din China.

Dimensiunea unei gospodării din China este în medie construită pentru puțin peste trei persoane. „Estimăm că inventarul de locuințe existent, dar nevândut, se situează în intervalul de 3 miliarde de metri pătrați, ceea ce este suficient pentru a găzdui 30 de milioane de familii”, a punctat Wright.

Problema sectorului imobiliar chinez a fost ascunsă sub preș până când a dat pe afară

În timp ce compania Evergrande se clatină din cauza problemelor financiare, criza prin care trece aceasta ridică o întrebare fundamentală pentru cea de-a doua cea mai mare economie din lume: modelul de creștere economică al Chinei bazat pe proprietate, cea mai puternică locomotivă a economiei mondiale, a rămas fără drumul pe care mergea?

„Da”, spune Leland Miller, director executiv al China Beige Book, o firmă de consultanță care analizează economia internațională prin intermediul datelor proprii. Acesta mai precizează că la nivelul autorităților de la Beijing există o recunoaștere a faptului că vechea strategie de dezvoltare economică a Chinei, care însemna „construiește, construiește, construiește”, nu mai funcționează și devine, de fapt, foarte periculoasă.

Într-o notă mai optimistă, Ting Lu, economistul-șef al băncii de investiții japoneze, Nomura, a declarat că nu se așteaptă ca problemele companiei Evergrande să declanșeze un colaps economic. Însă crede că încercările Beijingului de a trece de la un model de creștere la altul ar putea afecta semnificativ creșterea economică anuală a Chinei în anii următori. „Este puțin probabil să ne confruntăm cu o oprire bruscă”, a precizat Lu, adăugând însă că „rata de creștere potențială anuală a Chinei va scădea la pragul de 4% sau chiar mai jos între 2025 și 2030”.

Sectorul imobiliar chinez devine o amenințare pentru economia globală

Logan Wright spune că sectorul imobiliar devine o amenințare la adresa stabilității financiare, economice și sociale a Chinei. Totodată, acesta a precizat că în acest moment „este foarte dificil să oferim o narațiune convingătoare conform căreia creșterea economică potențială a Chinei va depăși pragul de 4% în următorul deceniu”, adaugă Wright.

Leland Miller are o perspectivă asemănătoare despre situația în care se află sectorul imobiliar chinez. „Nu aș fi surprins dacă peste un deceniu creșterea PIB-ului Chinei să fie de doar 1 sau 2%”, a declarat Miller.

Dacă aceste predicții se dovedesc corecte, „miraculoasa” creștere economică a Chinei din ultimele decenii este în pericol. În deceniul 2000 – 2009, creșterea PIB-ului a avut în medie 10,4% pe an. Această performanță a scăzut în deceniul 2010-2019, însă PIB-ul anual a crescut în continuare cu o medie de 7,68%.

Orice scădere a creșterii economice a Chinei ar fi resimțită rapid la nivel mondial. De altfel, China a fost mult timp cel mai mare motor al prosperității globale, contribuind cu 28% din creșterea PIB-ului la nivel mondial între anii 2013 și 2018, ceea ce reprezintă o pondere mai mult decât dublă decât contribuția SUA, potrivit unui studiu realizat de FMI.

„Chiar dacă China evită o criză bruscă, perspectivele pe termen mediu sunt mult mai negative decât se recunoaște în general”, a declarat Jonas Goltermann, cercetător în cadrul firmei britanice de consultanță și cercetare economică Capital Economics.

Criza demografică a Chinei

Populația Chinei, care numără în prezent aproximativ 1,4 miliarde de cetățeni, crește tot mai greu. În 2020, s-au născut doar 12 milioane de copii, un total în scădere față de cei 14,65 milioane de copii născuți cu un an în urmă, în 2019. Tendința ar putea deveni mai pronunțată în următorul deceniu, deoarece numărul femeilor cu vârsta fertilă maximă, între 22 și 35 de ani, va scădea cu peste 30%.

Unii experți prezic că rata natalității ar putea scădea sub 10 milioane pe an, ceea ce ar duce la o scădere puternică a populației Chinei și la diminuarea cererii pentru proprietăți.