Ureea nu este un ingrasamant cu efect imediat. Mai intai trebuie transformata in amoniu, intr-un ritm care depinde de temperatura solului.
Transformarea ureei in amoniu necesita parcurgerea unei etape in care azotul este sub forma amoniacala si deci sensibil la volatilizare in functie de conditiile meteorologice (vant si caldura in special) daca nu a fost bine dizolvat si inclus in solutia solului.
Ca urmare, se recomanda pozitionarea ureei inainte de o ploaie de aproximativ zece mm si, de asemenea, evitarea raspandirii daca temperaturile sunt peste 15°C, cu exceptia cazului in care este planificata ingroparea imediata.
Mineralizarea in sol incepe de indata ce temperatura solului creste la sfarsitul iernii. Prin urmare, aceasta forma de azot are un efect intarziat si aportul sau trebuie anticipat.
La sfarsitul iernii, temperaturile inca scazute nu permit eliberarea azotului pentru cultivare. In soluri destul de reci, este necesar sa se faca o prima contributie de cateva zeci de unitati sub alta forma decat ureea.