Ce a mai rămas din fauna sălbatică a Moldovei?
La 3 martie în lume este sărbătorită ziua mondială a faunei sălbatice. În anul 2013, la cea de-a 68-a sesiune a Adunării Generale a ONU – ziua în care s-a adoptat Convenția cu privire la comerțul internațional cu specii ale faunei și florei pe cale de dispariție (CITES), pentru a concentra atenția asupra necesității privind conservarea și protejarea speciilor de animale sălbatice, dar, și pentru a combate braconajul.
În Republica Moldova, ariile protejate constituie strategia cea mai importantă de conservare şi de utilizare durabilă a resurselor, de cercetare a legilor naturii, de educație şi de conștientizare publică privind protejarea mediului înconjurător. În țara noastră, fauna ecosistemelor forestiere include circa 170 specii de vertebrate terestre (68,0% din numărul total) şi cca 9 mii specii de insecte. În rezervațiile naturale „Codrii”, „Pădurea Domnească”, „Plaiul Fagului”, „Prutul de Jos” sunt conservate specii de animale: circa 50 specii mamifere, 150 specii de păsări, 15 specii de reptile, 12 de amfibieni, 12 specii de peşti.
O parte dintre acestea sunt incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova, Convenţia Berna, Convenţia Bonn, Lista Roşie a IUCN: specii de păsări – 46; specii de mamifere – 21; specii de amfibieni – 7; specii de reptile – 8; specii de peşti – 3. De 12 ani, pe teritoriul rezervației „Pădurea Domnească” este conservat ex-situ specia de zimbru (Bison bonasus L.), care în prezent include 7 exemplare, această specie vulnerabilă este inclusă în Lista Roşie a IUCN. Pădurea este cel mai important spațiu pentru ocrotire și dezvoltare a naturii în scopuri științifice, ca ecosisteme naturale, stabile, pentru conservarea şi protejarea unor elemente de floră sau de faună unice, rare sau pe cale de dispariție.
În acest an, la Kunming, China, urmează să fie aprobat cadrul global pentru biodiversitate post-2020. Astfel, avem ocazia de a arăta marea importanță a menținerii și restabilirii elementelor cheie pentru a asigura sănătatea și refacerea ecosistemelor noastre.
Fiecare specie este interdependentă una de alta, fiecare contribuie la rezistența ecosistemului. Unele specii sunt atât de importante pentru sănătatea și rezistența ecosistemelor lor, încât absența lor afectează foarte mult integritatea ecosistemelor respective.
Pierderea continuă a speciilor de plante și animale sălbatice reprezintă o amenințare existențială pentru oameni și planetă. Extincția vieții sălbatice amenință ecosistemele vibrante și diverse de pe pământ de care depindem cu toții.
Viziunea 2050 este de a trăi în armonie cu natura. Perioada 2021-2030 a fost declarată Deceniul ONU pentru restaurarea ecosistemelor, cu scopul de a preveni, opri și inversa degradarea ecosistemelor din întreaga lume. Restaurarea ecosistemelor este fundamentală pentru conservarea biodiversității și esențială pentru asigurarea securității apei și alimentare, eradicarea sărăciei și reducerea impactului schimbărilor climatice. Dacă restaurarea ecosistemului este implementată eficient, cu sprijinul populațiilor locale, decenii de degradare a biodiversității pot fi inversate.