La circa 30 km de Orhei, într-o zona pitorească de codru, este situat satul unde s-a născut Alexandru Donici, sat care astăzi îi poartă numele.
Din 1976, în conacul familiei Donici funcționează un muzeu unde sunt expuse obiecte ce ne vorbesc despre viața și activitatea literară a fabulistului.
Olivia Cucoș, reporter AGRO TV: „În această toamnă, AGRO TV redescoperă satele Moldovei. Astăzi, am ajuns în satul Donici, satul marelui fabulist și suntem chiar în curtea acestuia unde a copilărit. Eminescu l-a numit, pe bună dreptate, „Donici, cuib de-nțelepciune”. Fabulele sale sunt actuale și în contextul zilei de azi, pentru că, dacă vremurile, tehnologiile și moda se schimbă, năravurile și moravurile – ba.”
De peste 40 de ani, doamna Maria este muzeograf. Și-a dedicat viața poetului, ba mai mult, când era elevă, a învățat aici.
Maria Petic, muzeograf: „Cândva, aici era școală de 8 ani și se învăța în două schimburi. Clasele mici învățam după amiază, cele mari dimineața. Erau copii mulți, dar încăpeam toți în această școală. Din acești copii au crescut profesori, medici, ingineri, s-a făcut carte bună, pentru că, făcând carte la cuibul de înțelepciune al lui Donici, toți au învățat și au însușit.”
Casa este plasată în mijlocul unui parc, iar în preajmă se află o bisericuță, înălțată de tatăl scriitorului, mormintele de familie, precum și un izvor.
„După cum observați, aici avem o energie pozitivă. Au știut strămoșii noștri să aleagă locul unde să-și construiască casa, priveliștea aici e frumoasă.”
Un muzeu este o modalitate foarte bună de a ne transfera în alte timpuri.
„Alexandru savura cafeaua aici la balcon, împreună cu prietenii săi Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri. Mai târziu, Mihai Eminescu i-a apreciat opera, numindu-l, în Epigonii, „Donici, cuib de-înțelepciune”. Acolo îl evocă cu unele din animale sale, care acuma rar se-întâmplă ca să mediteze, pune urechile ce-s prea lungi sau coarnele de la cerb, „unde-i boul cel cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți, s-au dus cu toate…””
Donici a avut un spirit de observație deosebit, criticând în fabulele sale, prin exemplul unor animale, moravurile din societate.
„Fabula nu iubește multă secătură și umplutură. Pe lângă talent și armonie, ea iubește un stil simplu, dar oare cine a ajut mai multă armonie ca Donici? Fabulele lui Donici au fost înțelese și în palate, și în bordei.”
Casa-muzeu este alcătuită din 4 camere. Două dintre ele, casa-mare și cabinetul de lucru al scriitorului, sunt amenajate cu obiecte caracteristice pentru secolul XIX. Alte două sunt săli de expoziție.
„Suntem în casa mare a familiei Donici, toate obiectele ce le vedeți aici mobilierul cu elemente, covoare sunt caracteristice epocii în care a trăit scriitorul. Icoana în ungher ne dovedește că părinții lui au fost oameni credincioși mai ales biserica care se vede prin geam, construită tot de familia Donici.”
În diferite situații, cităm din Donici, fără să cunoaștem sursa. Bunăoară, „polobocul gol hodorogește mai tare” sau „lucrează ca musca la arat”. Și nu ne referim doar la politică și politicieni.