Plantele de ceapă parcurg, în primul an de vegetaţie, mai multe fenofaze. Necesarul de apă şi elemente nutritive variază foarte mult de la o etapă la alta, o tehnologie precară sau greșit aplicată determinând pagube semnificative. După răsărire se disting cinci etape sau faze mai importante de creştere.
Prima etapă durează 8-10 zile de la răsărire, timp în care plantele trăiesc pe seama substanţelor hrănitoare de rezervă din seminţe. Această fază este foarte importantă pentru producţie şi de aceea se impune folosirea unor seminţe cât mai mari, perfect sănătoase, pentru ca plantulele să aibă la dispoziţie rezerve cât mai mari de hrană.
Faza a doua se parcurge în următoarele 8-10 zile. Începutul acestei faze este marcat de apariţia prime frunze adevărate, iar următoarele continuă să apară în mod succesiv la interval de 5-6 zile. Pe discul abia format, apar rădăcini noi. Deşi plantele dispun de cele mai reduse posibilităţi în privinţa sistemului radicular şi a aparatului foliar, încep să se aprovizioneze şi să-şi pregătească singure hrana. Este cea mai critică fază pentru plantulele de ceapă şi impune o abundenţă de apă (80-90% din capacitatea de câmp) şi substanţe nutritive în stratul superficial al solului.
A treia fază durează circa 25 de zile, timp în care plantele îşi creează posibilităţi mari de aprovizionare şi de pregătire a hranei datorită creşterii sistemului radicular şi a frunzelor. În această fază se poate începe administrarea îngrăşămintelor sub formă de fertilizări faziale, iar irigarea se face la nevoie.
Următoarea etapă de creștere durează circa două luni. Se caracterizează prin formarea şi creşterea bulbului. Plantele sintetizează substanţele hrănitoare ce vor fi depozitate în cea mai mare parte sub formă de rezervă, în bulb. La începutul acestei etape continuă creşterea frunzelor şi a rădăcinilor (care va înceta după un timp), lăsând să crească doar bulbul. În timpul acestei faze se administrează cea mai mare parte de îngrăşăminte în cadrul fertilizărilor faziale. Spre sfârşit se sistează irigarea şi fertilizarea. La începutul formării bulbului, ritmul de creştere este mai rapid la partea periferică. Odată cu înaintarea în vârstă a plantelor, creşterea părţii periferice devine mai lentă faţă de creșterea părţii centrale. Datorită acestui transfer, în perioada de maturare a bulbului, substanţele hrănitoare din frunzele periferice sunt consumate de cele din zona centrală. Rezultatul acestui proces este că frunzele centrale vor deveni groase şi suculente, iar cele periferice subţiri şi pergamentoase.
Ultima fază se prelungeşte în următoarele 30 zile, timp în care este sistată complet creşterea frunzelor şi a sistemului radicular, în schimb are loc migrarea intensă a substanţelor hrănitoare din frunze în bulb. În această etapă trebuie menţinută o umiditate cât mai redusă în sol, bulbii intrând în perioada de repaus.