Blajină să le fie amintirea…

La Paștele Blajinilor, moldovenii obișnuiesc să-i pomenească creștinește pe cei trecuți din viață. Dar nu toți înțeleg că trebuie să-și amintească de răposați cu gândul bun, cu amintirea și cu lumină.

Unii însă, au transformat această zi într-un spectacol, cu multe daruri, multă mâncare și multă băutură, lucruri de care morții nu au nevoie. 

„Cine are bani, cumpără și de milioane. Înainte, când eram mică, nu era așa ca acum, bătrânele mâncau ce aveau la cimitir și nu se dădeau așa pomeni ca acum, cu valize de 700 de lei, cu plapume, și tacâmuri de milioane. Cui îi trebuie toate astea? Numai fala moldoveanului prost.”

„Toți caută ceva mai bun, și mai scump, și mai frumos. Lumea dă o pomană și bună, decât să dea zece. Oamenii lasă 300, 500 și chiar 1000 de lei, mai ales când cumpără cratițe din cele scumpe.”

Cele mai căutate rămân cănile, farfuriile și ștergarele. Simbolic, ele înseamnă o permanentă aducere aminte de sufletul Blajinilor. Și ca să fie în rând cu lumea, moldovenii sunt mai cu dare de mână.

„Dacă o să-mi placă ceva voi cumpăra, eu nu mă uit la prețuri.

„De acasă am stabilit vreo 500, 800, până la 1000 de lei. Avem răposați și din partea soțului, și din partea mea.”

În jur la o mie și jumătate, avem multe rude la cimitirul „Doina”, am cumpărat farfurii și căni, mergem să luăm și prosoape. Asta e, avem multe rude pe cealaltă lume.

„Eu deja umblu în piață de o săptămână și cumpăr câte puțin. Până acum, am cheltuit deja 300, sau poate chiar mai mult, dar voi ajunge la 1000 de lei, sau poate mai mult, cu tot cu mâncare și restul.”

Preoții spun că la cimitir trebuie să mergem doar cu ouă roșii și lumânări, fără bucate de tot felul. Drept că, în condiții de pandemie, pregătirile pentru Blajini nu mai sunt ca altă dată. 

„Lumea nu are bani, au pensie mică, după Covid la fel, totul s-a scumpit, pensia rămâne la fel, iar noi murim de foame.”

 „Oamenii cumpără câte puțin dar de toate, vânzarea merge slab, câte două farfurii, două cănuțe.”

Legendele spun că blajinii trăiesc la marginea pământului, lângă ape curgătoare și duc o viață curată, plăcută lui Dumnezeu.