Cine sunt păsările colibri?
Păsările colibri fac parte din familia Trochilidae – o familie numeroasă cu peste 400 de specii de colibri, răspândite strict pe continentul american, din Alaska până în Țara de Foc. Prin urmare, nu există o singură specie de colibri și cu atât mai mult aceasta nu se află pe continentul european, întrucât aici nu ar găsi condiții potrivite pentru a trăi.
O specie de pasăre colibri este Steaua Anzilor (Oreotrochilus estella). Sursă: www.lumeaanimalelor.com
Cele mai multe specii de colibri trăiesc în regiunile tropicale din America de Sud, căci aceste păsări depind foarte mult de perioada de înflorire a multor plante cu conținut ridicat de zahăr în nectar. Pentru comparație, în Statele Unite ale Americii au fost înregistrate 25 de specii de colibri,
în Canada – mai puțin de 10, circa 130 în Ecuador și peste 160 specii în Columbia.
Păsările colibri sunt renumite pentru faptul că-s cele mai mici păsări din lume: în funcție de specie, corpurile au lungimi cuprinse între 5 și 13 cm. Diversitatea cromatică amețitoare a acestor păsări variază de asemenea de la o specie la alta și depinde de combinațiile de pigmenți fizici (nu chimici) din pene. Tot în funcție de specie variază și numărul de bătăi de aripi pe secundă: unele specii de colibri pot bate din aripi în aer de 10 ori/secundă, iar altele – 100 ori/
secundă. Mărimea corpului, frecvența bătăilor de aripă și viteza de zbor variază la diverse specii și depinde de tipul de plante care au co-evoluat odată cu păsările colibri – se știe că unele specii au dezvoltat de-a lungul timpului o relație de simbioză și interdependență puternică.
Colibriul cu gușa rubinie (Archilochus colubris). Sursă: www.lumeaanimalelor.com
Cu cine le confundăm?
Uneori, în sezonul cald, oamenii observă o vietate, de mărimea unei păsări mici, care dă târcoale florilor din grădină, și presupun în mod eronat că este vorba de o pasăre colibri.
În Moldova, nu e vorba niciodată de această specie de pasăre exotică, ci de o insectă autentică care se întâlnește la noi în mod natural: Macroglossum stellatarum.
Molia Macroglossum stelatarum. Foto: Gheorghe Țîcu
Această insectă este cunoscută la noi ca „molia colibri” tocmai datorită asemănării cu pasărea ce poartă același nume. Asemănarea se datorează trompei lungi (asemănătoare unui cioc), a modului în care zboară (vibrând intens din aripi) atunci când se hrănește din flori, dar și a dimensiunii corpului.
Adultul de molia colibri (Macroglossum stellatarum) are lungimea corpului de 5-6 cm, iar anvergura aripilor este de 45-50 de mm. Aripile superioare sunt de culoare maronie, cu desene fine de culoare neagră, iar aripile inferioare sunt portocalii și mai mici ca dimensiune. Corpul este relativ masiv și se termină cu o coadă-evantai.
Această insectă face parte din categoria fluturilor de noapte, cunoscute în mod generic sub numele de „molii”. Spre deosebire de alți fluturi de noapte, molia colibri are activitate preponderent diurnă. Din acest motiv, insecta poate fi văzută în orice moment al zilei, cu un maxim de activitate la primele ore ale dimineții sau seara. De asemenea, în comparație cu alte molii, această specie se poate hrăni chiar și pe timp de ploaie, întrucât are corpul acoperit de perișori fini ce îi oferă impermeabilitate.
Molia Macroglossum stellatarum este răspândită pe întreg continentul european, inclusiv în Republica Moldova, dar preferă climatele mai calde. Începe să fie observată în luna mai, în habitate precum parcuri, pășuni, liziera pădurilor. Îi plac în special grădinile cu flori, unde este atrasă de plante ca iasomia, lămâița, caprifoiul (Mâna Maicii Domnului), petunia. Se consideră că molia are o memorie și un văz foarte bine-dezvoltate și are abilitatea de a recunoaște culorile (preferă florile albe sau cele deschise la culoare).
Pentru a se hrăni, molia vizitează fiecare floare, de unde extrage nectarul din flori cu ajutorul trompei lungi (în limbaj științific această parte a corpului se numește proboscidă). Insecta zboară în dreptul florii, dând rapid din aripi și producând astfel un sunet asemănător vibrației. După ce a consumat nectarul unei flori, molia se mută la alta, repetând procedura. Prin modul său de hrănire, molia colibri oferă servicii gratuite de polenizare a plantelor: atunci când vizitează o floare, corpul i se încarcă cu polen, care este împrăștiat pe următoarele flori ce vor fi vizitate.
De ce confundăm aceste specii?
Asemănarea acestei molii cu pasărea colibri este un exemplu grăitor al evoluției convergente: fenomenul prin care două specii diferite de animale, deloc înrudite și care trăiesc la distanțe, ajung să semene între ele datorită mediului de viață similar. Acest fenomen poate fi ilustrat prin
diverse exemple din lumea vie (forma corpului similară a peștilor și a delfinilor, a rațelor și lișițelor, a drepnelelor și a rândunicilor).
În cazul păsărilor colibri și a moliei cu același nume, e vorba de presiunile mediului înconjurător existente pe continentele european și american la care au fost supuse aceste animale. Practic, atât speciile de colibri, cât și molia Macroglossum stellatarum s-au adaptat unui segment îngust de hrană: cel de consumarea nectarului din flori. Această adaptare a determinat comportamente și trăsături fizice comune la aceste specii diferite: posesia unui cioc/trompe pentru a ajunge la nectar, planarea în fața florilor sub formă de zbor staționar, corpul relativ asemănător.
Putem spune cu alte cuvinte că molia Macroglossum stellatarum îndeplinește pe continentul european același rol pe care păsările colibri le îndeplinesc pe continentul nord-american, respectiv sud-american. Din acest motiv, aceste specii au ajuns să arate oarecum similar între ele, chiar dacă una e insectă, iar cealaltă – pasăre. Dar faptul că seamănă nu înseamnă că e una și aceeași specie! Înseamnă că suntem norocoși să observăm cât de diversă e lumea vie și cât de bine reușește Natura să găsească soluții bune la probleme comune de pe diverse continente.
Silvia URSUL
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 354