„De-aș avea tot timpul din lume, aș sta cât de mult posibil cu pensula în mână.” Așa se autocaracterizează Ina Borș, pictorița din satul Băleșești, raionul Sîngerei. Femeia își amintește cu dragoste despre primele ei desene care au prins viață pe fereastra aburită a bunicii sau în făină, acolo unde urmau să fie frământate plăcintele.
Ina Borș nu a absolvit nicio școală de pictură. Talentul ei este unicul instrument care o ajută să creeze tablouri inedite. Femeia a mărturisit că inspirația o găsește în albastrul cerului.
Ina Borș, pictoriță: „Sunt, sunt chemări sufletești, atunci când las toate treburile casei, lumea și revin la lucrările mele, revin zile întregi, de dimineața până noaptea. Toate sunt la fel. Sunt copii mei, o parte din sufletul meu, de care nu pot să mă despart. Am depus suflet în ele, emoții, visuri, gânduri și zile, greu mă despart de o lucrare de a mea. Fiecare lucrarea are amintirea sa, are emoțiile pe care le-am trăit în acel moment, au fost și bune, au fost și mai triste.”
Cei mai importanți critici ai artistei sunt chiar cei doi copii ai femeii. Doar ei știu să o laude cel mai bine, dar și să-i arate greșelile.
„Cu toate că ei nu pictează, dar întotdeauna greșeala pe care o vedeam eu în lucrare, mi-o arătau și ei. Erau timpul când nu pictam, iar ei îmi spuneau că le este dor de mirosul vopselelor.”
La școală, Ina Borș le desena tuturor colegilor lucrările pentru lecția de arte plastice în schimbul unei bomboane sau a unui biscuit. Femeia își amintește cum din acest motiv, la început de ore, rămânea fără tema de acasă pregătită.
„Le desenam tuturor colegilor din clasă, veneau și mă rugau, iar eu la recreație, pentru o bomboană sau un biscuit, ajungând la lecție eu puteam fi fără lucrare. Au fost și așa timpuri.”
Pe unul dintre cele mai îndrăgite tablouri a artiste, este desenat pisoiul Miți, cel mai bun prieten al femeii, despărțirea de care a făcut-o să creeze cu lacrimi în ochi.
„Acesta este prietenul meu care nu mai este în viață. Este un pisic care ne-a iubit și pe care l-am iubit enorm. Avem și poza lui, dar m-am gândit că dacă l-aș picta, l-aș avea mai aproape. Am simțit durere, am plâns mult după el atunci când a plecat. Ochii lui și acum îmi sunt în memorie”, a spus artista.
Ina Borș a pictat în culori stațiile din sat, dar și grădinița din localitate. Tablourile artistei nu sunt pentru vânzare, femeia vrea să le transmită nepoților și strănepoților, sau să le adune într-o galerie, unde oamenii le vor putea admira.
sursa: tvn.md