Aronia melanocarpa, sau Scorusul negru in varianta populara, este o specie de arbust longeviv, ale carui fructe au un continut ridicat de substante colorante naturale (antociani), pentru industria alimentara si in vinificatie, dar si in vitamina C (85 mg%).
Cei care intentioneaza sa infiinteze asemenea culturi trebuie sa stie ca aronia este inclusiv o specie eligibila pentru fonduri europene in cadrul Programului National de Dezvoltare Rurala (PNDR).
Aronia este o specie capabila sa valorifice o gama variata de soluri, slab acide, cu textura nisipo-lutoasa. Nivelul de precipitatii cerut este 500-600 mm anual, fiind o specie care suporta foarte bine seceta de scurta durata.
Aronia rezistenta la geruri de pana la -30ºC, fiind totusi o specie iubitoare de lumina, potrivit ghidului „Pomi, arbusti fructiferi, capsun – Ghid tehnic si economic”, realizat de Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru pomicultura si Societatea Nationala a Pomicultorilor din Romania.
Tehnologii de infiintare si intretinere pana la intrarea pe rod
Pentru amplasarea plantatiilor de aronia se vor evita solurile scheletice, saraturoase, cele cu exces de umiditate.
Panta terenului nu trebuie sa depaseasca 10-15%. Pregatirea terenului inainte de plantare consta in efectuarea lucrarilor obisnuite grupei de arbusti fructiferi:
– eliberarea terenului de plantele premergatoare;
– aratura adanca (25-30cm) se efectueaza imediat dupa distribuirea ingrasamantului organic, care constiue fertilizantul de baza, in scopul incorporarii in sol a acestuia cat mai uniform;
– discuirea araturii in doua sensuri
– pichetarea terenului se face la distantele de plantare de 2,8-3,5 m intre randuri si 1,2-1,5 m intre plante pe rand;
– materialul saditor consta in butasi inradacinati, marcote sau plante la ghiveci, obtinute in vitro;
In general, plantarea se efectueaza toamna la inceputul lunii noiembrie sau primavara devreme cand terenul permite efectuarea acestei lucrari. Chiar daca s-a efectuat fertilizarea de baza, este indicat ca la fiecare groapa de plantare sa se distribuie 6 – 8 kg de mranita si 30 g superfosfat. Inainte de-a fi plantati butasii se fasoneaza prin scurtarea radacinilor principale si apoi se mocirlesc.
In plantatiile tinere de aronia solul se mentine curat de buruieni pe randul de plante prin prasile repetate sau prin mulcire. Intervalul dintre randuri se mentine de asemenea curat de buruieni prin discuiri repetate sau se inierbeaza.
Aronia are o mare capacitate de lastarire bazala, inca din primii ani dupa plantare. Aceasta caracteristica este luata in considerare la stabilirea formei de conducere si dirijare a plantelor.
In conditii normale aceasta specie creste sub forma de tufa, caz in care se opresc la fiecare planta cate 5-8 tulpini multianuale, crescute din zona coletului, pe care se formeaza ramuri de ordinul doi in varsta de 2-4 ani purtatoare de rod si ramuri anuale.
Tehnologii de intretinere a plantatiilor dupa intrarea pe rod
In plantatiile pe rod fertilizarea cu ingrasaminte organice se face periodic cu doze de 40 t/ha sau anual se aplica toamna 30 g/planta ingrasaminte complexe (NPK), iar primavara 20 g/planta azotat de amoniu.
In momentul cand plantele depasesc varsta de 10-12 ani si productia scade se recomanda o regenerare a tufelor prin taierea tulpinilor batrane si inlocuirea lor cu tulpini noi. Aceasta interventie se face gradual, pe parcursul a 3-4 ani. De-a lungul tuplinilor multianuale se executa taieri de rarire a ramurilor de ordinul doi si a celor anuale eliminarea ramurilor uscate, debile si a celor subtiri, slab productive.
In ceea ce priveste principalele boli si daunatori cu care ne putem confrunta la aronia, bolile aroniei: Rugina – Cronartium ribicola Dietr. si daunatorii aroniei: Plosnita de faneata – Lygus rugulipenis
Recoltarea fructelor
Scorusul negru intra rapid pe rod, primele fructe aparand din anul al 2-lea de la plantare, iar din anii 5-6 produce la potentialul maxim de 6-8 kg /tufa. Inflorescentele se recolteaza incepand de la sfirsitul lunii august. Fructele, care sunt destinate in totalitate prelucrarii industriale, se culeg in ciorchini sau cosuri si se pot mentine pe planta pana toamna tarziu, stafidindu-se.