Palestinienii care se refugiază în sudul Gaza spun că fiecare zi a devenit o luptă pentru a găsi apă și băi funcționale. În tot acest timp, ei trăiesc cu teama atacurilor aeriene israeliene și a amenințării tot mai mari de boli. Într-o tabăra improvizată de strămutați, atenția lor se îndreaptă spre căutarea apei – o sarcină care le ocupă cea mai mare parte a orelor de zi.
OMAR SALIM, om strămutat care locuiește în Muwasi: „Nu avem butoaie mari în interiorul corturilor pentru a stoca apă. Avem butoaie mici, care ajung doar pentru 100 sau 200 de litri, și sunt pentru 13 persoane. 200 de litri pentru 13 persoane nu este suficient pentru noi, pentru spălat, pentru baie, nu este suficient, iar apa nu este disponibilă în mod constant. Acestea sunt eforturi personale ale oamenilor care ne asigură apa destinată agriculturii.”
Copiii și bărbații se adună la una dintre conductele de apă din agricultură, care este folosită exclusiv pentru spălare și nu este potrivită pentru băut. Apoi, se îndreaptă spre una dintre cisternele de apă potabilă din zonă, unde așteaptă la rând pentru a-și umple recipientele.
SUAD ABU KHASHAN, mamă strămutată care locuiește în Muwasi: „Mergem pe jos câțiva kilometri pentru a umple unul sau doi litri pe zi. Un galon de apă nu este suficient pentru a ne spăla. Copiii mei fac baie doar o dată la 15 zile. Nu există băi și nu există apă deloc. Când este disponibilă, cumpărăm apă pentru a o bea. Apa pe care o obținem mergând pe jos câțiva kilometri, nu este bună pentru băut.
Potrivit UNICEF, standardele globale pentru situații de urgență umanitară spun că ar trebui să existe maximum 20 de persoane care să folosească o toaletă. În Rafah, există aproximativ o toaletă la fiecare 850 de persoane. În cazul dușurilor, este de patru ori mai mare – un duș la fiecare 3.600 de persoane. Între timp, familiile suferă din cauza răspândirii tot mai mari a bolilor, în special în rândul copiilor.
ISLAM AL-BAGHDADI, mamă strămutată care locuiește în Muwasi: „Ambulanța mi-a luat toți copiii noaptea. Sufereau de colici și vărsături. Medicul a venit și i-a examinat și a spus că au nevoie de tratament urgent. Ne-am dus, le-au dat tratament, starea lor de sănătate s-a îmbunătățit și am plecat. Acest lucru se datorează apei, bineînțeles. Apa este poluată. Noi o putem tolera, dar copiii nu. Trec mai multe zile fără acces la apă. Suntem nevoiți să bem apă sărată, apă din fântână. Aceasta nu este deloc curată”.
Organizația Mondială a Sănătății a raportat zeci de mii de cazuri de infecții ale căilor respiratorii superioare, diaree, păduchi, scabie, varicelă, erupții cutanate și meningită în adăposturile ONU.