Află ce trebuie să faci pentru a obține o roadă bogată de usturoi

Usturoiul este una din cele mai populare legume la noi în țară, foarte utilizată în gastronomie, motiv pentru care este cultivată aproape în toate regiunile. Deși cultura usturoiului s-a adaptat rapid la condițiile meteo din România, este necesar să cunoști cum poți proteja cultura de buruieni, boli și dăunători, dar și cum poți să obții o recoltă bogată și sănătoasă.

• Informații generale despre cultura usturoiului – origine și înmulțire
• Care sunt condițiile optime pentru cultivarea usturoiului
• Cultura usturoiului în câmp – când și cum se plantează
• Lucrări de fertilizare și de întreținere a culturii de usturoi
• Care sunt bolile, buruienile și dăunătorii care pot să afecteze cultura usturoiului – metode de combatere
• Recoltarea culturii de usturoi și sfaturi pentru depozitarea în condiții optime

Informații generale despre cultura usturoiului – origine și înmulțire

Usturoiul (Allium sativum) este o plantă perenă care face parte din familia botanică Lilicaceae, și genului Allium, care include și ceapa, prazul și arpagicul.

La origine, usturoiul provine din Asia Centrală, fiind cultivat cu precădere în Japonia, China și alte regiuni din Orientul Îndepărtat. Totodată, usturoiul era consumat în cantități mari și de grecii antici, dar și de egipteni.

În prezent, usturoiul este cultivat pe suprafețe extinse din Europa, în special în zona centrală și cea de sud-est, dar și în Asia și America de Nord. La noi în țară, cultura usturoiului ocupă aprox. 4% din totalul suprafețelor cultivate cu legume, în special în regiunile din nordul și centrul Moldovei, în centrul Munteniei, în Oltenia și în Banat.

Planta este formată dintr-un bulb, care cuprinde mai mulți bulbili sau ”căței de usturoi”, uniți de o tulpină. La exterior, bulbul este învelit cu tunici pergamentoase, iar fiecare bulbil este compus dintr-un disc propriu, o frunză cărnoasă și un mugure. Pentru înmulțirea usturoiului se folosesc bulbili.

Cultura de usturoi s-a răspândit rapid în România, deoarece este o plantă rezistentă la frig și poate fi plantată în câmp la începutul toamnei sau primăvara. În plus, usturoiul este folosit cu precădere în alimentație, fiind consumat atât în stare crudă (planta verde sau bulbi), cât și în diferite preparate culinare.

Datorită conținutul său bogat în uleiuri eterice, în special uleiuri organo-sulfurice și fitoncide, usturoiul este folosit și în industria farmaceutică. Acesta are proprietăți antiseptice, stimulează creșterea apetitului și sucurile gastrice.

Care sunt condițiile optime pentru cultivarea usturoiului

Pentru înființarea unei culturi de usturoi care să ofere o recoltă bogată și sănătoasă, trebuie respectate câteva cerințe referitoare la mediul în care usturoiul poate fi cultivat:

• Temperatura– usturoiul este o plantă rezistentă la frig, care nu este pretențioasă la căldură. Temperaturile preferate sunt cuprinse între 18 și 30 de grade Celsius. În perioada de vegetație, planta de usturoi poate suporta o temperatură minimă de 7 grade Celsius și cel mult 34 de grade Celsius. Dacă planta este bine înrădăcinată la momentul plantării, bulbii pot să reziste până la temperaturi de -20 de grade Celsius. Bulbii vor începe să vegeteze când temperatura trece de 4 grade Celsius. În cazul în care bulbii sunt pătrați la o temperatură de 20-24 de grade Celsius și sunt plantați primăvara târziu, nu se vor obține bulbi.
• Lumina – usturoiul preferă locuri de cultivare însorite, fără umbră. Dacă nu este expusă la suficientă lumină pe parcursul zilei, planta va dezvolta aparatul foliar, însă nu va forma o căpățână mare.
• Umiditatea – usturoiul are nevoie de umiditate, astfel încât bulbii să se poată dezvolta suficient, însă trebuie evitată umiditatea în exces. Astfel, apa trebuie să pătrundă în stratul de pământ până la o adâncime de 30-40 de centimetri. În perioada de creștere, nivelul de apă din sol pentru cultura de usturoi din câmp trebuie să fie de 80-90%, în perioada de formare a bulbilor trebuie să fie de 70-80%, iar până la maturarea bulbilor, nivelul optim de apă este de 60-70%.
• Solul – tipul de sol preferat de cultura de usturoi este cel fertil, reavăn, bine drenat și afânat, cu un pH între 6,7-7,8.
• Perioada de cultivare– cultura de usturoi poate fi cultivată toamna, de preferat în perioada septembrie-octombrie, sau la începutul primăverii, în luna martie.

Cultura usturoiului în câmp – când și cum se plantează

În ceea ce privește cultivarea propriu-zisă a usturoiului, trebuie luate în considerare următoarele aspecte:

Culturi premergătoare indicate

Cele mai bune culturi premergătoare celei de usturoi sunt tomatele, cartoful, vinetele, ardeiul, dovlecelul, castravetele, conopida, varza sau pepenele. Usturoiul nu trebuie cultivat după culturile de fasole, ceapă sau mazăre, deoarece poate fi atacat de nematozi. Totodată, este recomandată rotația culturii de usturoi la trei-patru ani.

Pregătirea solului

În funcție de perioada cultivării, lucrările de pregătire a solului includ:

• Cultura usturoiului de toamnă– lucrările de pregătire includ discuitul, pentru mărunțirea și eliminarea resturilor vegetale ale culturii anterioare; apoi urmează fertilizarea pe bază de azot și potasiu, și arătura de bază, care trebuie executată la o adâncime de 28-30 de centimetri, astfel încât îngrășămintele să fie încorporate cât mai bine. Ultimele lucrări sunt discuitul și grăpatul, pentru mărunțirea și nivelarea solului, dar și pentru deschiderea rigolelor și înălțarea straturilor de pământ (în care se vor planta bulbii).
• Cultura usturoiului de primăvară – lucrările includ afânarea superficială a solului, cu ajutorul cultivatorului și cu o grapă, efectuate la o adâncime de 8-10 centimetri. Urmează apoi fertilizarea de primăvară, urmată de erbicidare, astfel încât să fie combătute buruienile.

Pregătirea bulbilor

Cultura de usturoi se înființează prin plantarea bulbillilor și poate fi făcută atât toamna (septembrie-octombrie), cât și la începutul primăverii.

Următoarea etapă pentru înființarea culturii de usturoi este pregătirea bulbilor. Înainte de plantarea bulbilor, aceștia trebuie aleși și apoi bulbilii trebuie desprinși din bulb. Bulbilii se sortează în funcție de mărime, astfel încât să aibă o greutate medie de 1,5 grame și să fie sănătoși.

Plantarea bulbililor (cățeii)

Bulbilii pot fi plantați mecanic sau manual, cu respectarea următoarelor aspecte:

• Plantare manuală – pe terenul nemodelat, plantarea se face în benzi de câte cinci rânduri, cu o distanță de 20 de centimetri între rânduri și 40-50 de centimetri între benzi. În cazul suprafețelor mai mici, pe terenuri care au fost prășite manual, plantarea se face în rânduri situate la o distanță de 35 de centimetri, iar bulbilii trebuie plantați, pe rând, la o distanță de 6-8 centimetri unul față de altul.
• Plantare mecanică – acesta se face de obicei pe teren modelat, în câte patru rânduri de brazdă, cu o distanță între rânduri de 28 de centimetri, iar bulbilii trebuie plantați, pe rând, la o distanță de 6-8 centimetri unul față de altul. O altă metodă este plantarea în benzi de câte două rânduri, cu o distanță de 25 de centimetri între rânduri și 34 cm între benzi, iar bulbilii trebuie situați pe rând la o distanță de 7 centimetri.

Trebuie menționat că, pe solurile compacte, adâncimea pentru plantarea usturoiului trebuie să fie de 4 centimetri. Pentru plantarea de toamnă, adâncimea trebuie să fie în jur de 4-5 centimetri.

Cantitatea de bulbili care poate fi folosită pentru plantat ar trebui să fie în jur de 600-800 de kilograme pe hectar.

Lucrări de fertilizare și de întreținere a culturii de usturoi

După ce au fost plantați bulbilii, urmează efectuarea lucrărilor de întreținere a culturii de usturoi. În prima etapă, lucrările de întreținere includ fertilizarea fazială, erbicidarea, prășirea și irigarea solului. Iată ce presupune fiecare:

• Fertilizarea fazială– aceasta este efectuată în două etape. Prima este fertilizarea de bază, care trebuie făcută atunci când plantele au două-trei frunze, iar cea de-a doua trebuie făcută după aproximativ 20-25 de zile de la fertilizarea de bază.
• Prășitul solului– este recomandat ca prășitul să fie efectuat mecanic, de două sau de trei ori, la o adâncime de 6-8 centimetri, astfel încât să nu fie afectate plantele.
• Irigarea culturii – aceasta trebuie efectuată în special în perioadele secetoase. Cantitatea necesară de apă la o udare este de 300 de metri cubi/hectar, la o adâncime de 30-40 de centimetri. Cu trei sau patru săptămâni înainte de recoltare, cultura de usturoi nu mai trebuie irigată.

Care sunt bolile, buruienile și dăunătorii care pot să afecteze cultura usturoiului – metode de combatere

O altă lucrare importantă pentru cultura de usturoi din câmp este protejarea împotriva bolilor și dăunătorilor, dar și combaterea buruienilor.

Combaterea buruienilor prin erbicidare

Pentru combaterea buruienilor, care afectează producția de usturoi deoarece împiedică pătrunderea luminii, consumă resursele de apă și hrană. Astfel, cea mai eficientă soluție este erbicidarea.

Erbicidul se aplică preemergent, iar buruienile mor imediat după germinare sau după ce răsar. Doza recomandată este de 1-4 litri/hectar, se vor utiliza 200-400 de litri de apă/hectar. Produsul trebuie aplicat pe un sol uniform, fără bulgări, care are o umiditate optimă.

Bolile usturoiului și combaterea acestora

Principalele boli care pot afecta cultura de usturoi sunt:

• Mana usturoiului– este o boală provocată de ciuperca Peronospora destructor și poate provoca pierderi mari de recoltă în anii ploioși. Mana afectează atât frunzele, cât și bulbii de usturoi, iar atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete galbene pe frunze, care duc apoi la uscarea acestora.
• Alternarioza usturoiului – această boală este provocată de două ciuperci agresive, Alternaria porri și Stemphylium vesicarium.Conditiile care favorizează apariția bolii sunt prezența apei de frunze, umiditatea ridicată și temperaturile cuprinse între 18 și 25 de grade Celsius. Atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete cu aspect umed, care se măresc și apoi capătă o culoare cenușie în centru și galbenă pe margine. Odată afectate, plantele de usturoi se îngălbenesc, li se îndoaie vârfurile, iar plantele cele mai afectate mor.
• Rugina usturoiului – boala este cauzată de ciuperca Puccinia allii, care apare atunci când umiditatea este ridicată, iar temperaturile zilnice sunt cuprinse între 10 și 24 de grade Celsius. Atacul poate fi recunoscut după slaba dezvoltare a plantelor, deformarea și uscarea frunzelor la vârfuri.
• Dungarea galbenă – aceasta reprezintă o viroză care este transmisă de Odată ce atacă plantele de usturoi, încep să apară dungi galbene neregulate pe frunze, care încep să se încrețească.
• Putregaiul alb al bulbilor – această boală atacă bulbii de usturoi și este provocat de ciuperca Sclerotium cepivorum. Condițiile care favorizează apariția bolii sunt umiditatea ridicată și temperaturile scăzute. Atacul poate fi observat pe frunze, care se îngălbenesc, se ofilesc și mor.
• Fuzarioza – boala este provocată de ciuperca Fusarium oxysporum,în special în perioadele în care temperatura aerului este cuprinsă între 25 și 28 de grade Celsius, iar temperatura solului este mai mică de 15 grade Celsius. Odată afectate plantele, rădăcinile și bulbii de usturoi încep să putrezească.
• Putregaiul roz al rădăcinilor– boala este provocată de ciuperca Pyrenochaeta terrestris, iar uneori poate chiar să rămână în sol și să fie activă mai mulți ani. După cum spune și numele, boala atacă rădăcinile plantelor de usturoi și le colorează în roz, fapt care duce la dezvoltarea redusă a plantelor sau la moartea lor.
• Helmintosporioza usturoiului – este provocată de ciuperca Helminthosporium allii. Atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete pe bulbii de usturoi, care sunt acoperite cu un strat fin de pudră într-o nuanță de gri închis.

Printre metodele de combatere a bolilor care apar la cultura de usturoi din câmp se numără rotația culturilor, plantarea bulbilor sănătoși și a unor soiuri rezistente, aplicarea unor cantități corecte de îngrășăminte și a tratamentelor cu fungicide.

Dăunătorii usturoiului și combaterea lor

Dăunătorii frecvenți ai culturii de usturoi sunt:

• Tripsul comun (Thrips tabaci)– este unul dintre cei mai periculoși dăunători ai usturoiului. Aceștia atacă prin injectarea salivei în plante, care nu mai ajung să înflorească. Atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete castanii, argintii sau galben-cenușii pe frunze, iar plantele nu se mai dezvoltă complet.
• Nematodul tulpinilor și bulbilor (Ditylenchus dipsaci)– acest dăunător poate să aibă până la patru sau cinci generații pe an, iar larvele atacă inițial organele din sol ale plantei și apoi părțile aeriene. Atacul poate fi recunoscut după deformarea și răsucirea frunzelor sau după bulbii secționați, ca urmare a putrezirii unor solzi interiori.
• Păianjenul bulbilor (Rhizoglyphus echinopus) – acest dăunător poate supraviețui în resturile de vegetație, în sol sau în depozitele cu bulbi de usturoi. Odată ce atacă bulbii, există riscul ca aceștia să nu mai germineze anul următor. Atacul poate fi recunoscut după plantele slab dezvoltate, frunzele deformate sau tulpinile îngroșate.
• Musca usturoiului (Suillia lurida)– acest dăunător iernează în stadiul de adult în resturile vegetale sau în bulgării de pământ și atacă primăvara. Atacul poate fi observat pe frunzele centrale, care se deformează și se usucă, în timp ce planta se usucă și moare, iar bulbii putrezesc.

Printre metodele de combatere a dăunătorilor culturii de usturoi se numără plantarea unor bulbi sănătoși și a soiurilor rezistente, rotația culturii, evitarea cultivării în soluri umede și reci și aplicarea tratamentelor cu insecticide.

Recoltarea culturii de usturoi și sfaturi pentru depozitarea în condiții optime

Usturoiului se recoltează atunci când frunzele de îngălbenesc și se usucă, tulpina plantei se înmoaie, iar bulbii ajung la maturitate. La culturile înființate de primăvara, recoltarea se face în perioada iulie-august.

Pe suprafețe mici, recoltarea poate fi făcută manual sau semimecanizat, cu ajutorul unui dislocator. Pentru suprafețe mari, recoltarea usturoiului trebuie făcută mecanic. Producția obținută poate fi, în medie, de 6-10 tone/ha.

După recoltare, bulbii trebuie așezați în benzi sau în grămezi mici și se lasă la uscat la soare timp de două-trei zile. Apoi, bulbii trebuie sortați și depozitați într-un loc uscat, cu o temperatură cuprinsă între 5-8 grade Celsius. Pentru depozitarea usturoiului pe o perioadă îndelungată, este recomandată o temperatură de max. 3 – 4 grade Celsius.