Afinele, ca și murele și căpșunile, sunt folosite în alimentație, dar și în medicina alternativă. Pot fi folosite la gemuri, dulcețuri, siropuri, sucuri sau ceaiuri și tincturi. Culturile de afine pot fi foarte productive și profitabile, chiar și pe suprafețe mici și se adaptează excelent la condițiile climatice montane, relatează cotidianulagricol.ro.
Plantarea afinului se face, în zonele secetoase, toamna (octombrie-noiembrie) sau primăvara devreme, în zonele mai umede. Plantarea se face în gropi cu diametrul de 40 de cm și adâncimea de 30 de cm în care se pune în prealabil turbă acidă. După plantare, se udă abundent cu câte 10-15 l de apă, fiecare plantă.
Cultura de afine necesită următoarele lucrări: curățarea solului de buruieni, mulcirea, fertilizarea (40-50 kg P2O5, 40-60 kg K2O, 80-120 kg N la hectar), tăieri de formare, rodire și regenerare.
Cei mai frecvenți dăunători ai afinelor sunt: gărgărița fructelor de afin, musca afinului, cicada afinului, viermele afinelor și păduchii țestoși. Bolile cele mai des întâlnite la cultura de afin sunt monilioza și arsura ramurilor. Pentru combaterea și tratarea lor se aplică insecticide, respectiv fungicide.
Recoltarea se face când fructele capătă culoarea specifică pentru soiul cultivat – roșu, negru, albastru. Fructele se depozitează în temperaturi de 10-12 grade Celsius timp de 4-5 zile, sau la temperaturi de 0-2 grade timp de o lună.