De ce au crescut prețurile gazelor, când să ne așteptăm să scadă și dacă importul de gaz lichefiat va salva Europa
Europa se confruntă, probabil, cu cea mai mare criză energetică din ultimii 50 de ani. Unii analiști chiar o compară cu criza petrolului din 1973, când OPEC, Egiptul și Siria au impus un embargo acelor țări care au susținut Israelul în războiul cu Egiptul. Drept urmare, prețurile au crescut de la 3 dolari pe baril la 12 dolari, cu cozi lungi de mașini și oameni cu canistre la benzinăriile din Statele Unite și Europa de Vest, scrie agrimanet.ro.
În prezent, situația este puțin diferită și se pune accent pe gaze naturale. Ce s-a întâmplat și de ce prețurile gazelor naturale au început să doboare recorduri istorice? Cisternele de gaz lichefiat din Statele Unite, Qatar și Azerbaidjan stabilizează situația?
De ce vedem astăzi prețuri record la gaze?
Acest lucru a fost precedat de trei factori. Să începem prin a ne aminti cum am trăit până în 2020. Știam că vara nu va exista cerere de gaze pe piețele europene. Acesta este un moment bun pentru companiile publice și private pentru a acumula profituri și a-și completa rezervele de gaz. Pentru că în această perioadă cererea este mai mică și, bineînțeles, prețurile la resurse sunt mai ieftine.
În timpul iernii, sarcina asupra sistemului de alimentare crește de multe ori. Acesta este momentul în care companiile încep să-și elibereze stocurile pentru a nu cumpăra resurse energetice costisitoare și, în același timp, să își îndeplinească obligațiile față de consumatori.
Dar 2020-2021 s-a dovedit a fi anormal și nu se încadrează în paradigma obișnuită. Ce s-a întâmplat? În primul rând, pandemia care a oprit afacerile consumatoare de energie. Piața este obișnuită cu faptul că există cerere, dar în primăvara anului 2020 nu a existat o astfel de cerere. De aceea am observat o situație fără precedent când gazul a a atins un minim.
Dar deja în 2021 am văzut un maxim istoric. Acest lucru s-a datorat mai mult redresării economice după pandemie. Țările au început să-și vină în fire, să înceapă producția (deși cu unele restricții). Dar nu numai creșterea prețului este legată de asta…
Și acum vorbim despre Rusia, care, pentru a accelera lansarea Nord Stream-2, manipulează aprovizionarea cu gaze.
Când economiile au început să repornească anul trecut, s-a alăturat și factorul geopolitic, care a fost și este legat de Nord Stream-2. Scopul său este de a crea o altă rută de transport de gaze către Europa, de la Yamal, ocolind Ucraina.
Scopul Gazprom este clar: să elimine cât mai mulți intermediari în transportul gazelor și să aibă influența pe care ne-a arătat-o în ultimul an. Sub diverse pretexte, Rusia restricționează aprovizionarea cu gaz de la Yamal, prin coridoarele sudice. În general, chiar și la începutul construcției acestui gazoduct, era clar că acesta nu este un proiect economic, ci unul geopolitic.
Interesant este că Germania convinge Europa și Statele Unite că acesta este un proiect pur comercial, nu politic.
Germania este foarte interesată de acest proiect. Cert este că punctul final al Nord Stream 1 s-a încheiat în Baumgarten, Austria, unde are loc principalul comerț cu această resursă. Iar punctul final al Nord Stream 2 va fi Germania. În cadrul acestui proiect, Germania a unit două hub-uri care anterior erau unități separate – Gazpool și NCG. Noul hub se numește Germany ETP (GE).
Datorită acestui interes economic în Germania, vedem o diferență de poziții între guvern și autorități de reglementare: când unii văd potențialul de câștig, riscurile geopolitice, din păcate, trec în plan secund.
Totul depinde de acordurile dintre Rusia și Europa. Gazprom face tot posibilul pentru a lansa Nord Stream 2. De exemplu, tot Germania le-a blocat planul deoarece, conform legii și regulamentelor celui de-al treilea pachet energetic, compania care este furnizorul nu poate fi proprietara conductei în același timp. Ce face Gazprom? Găsește o lacună și înregistrează o filială pentru a gestiona conducta direct în Germania. De drept, nu sunt aceeași companie, dar de facto sunt conectate.
Europa este sensibilă la energia „verde”
Al treilea factor este dat de faptul că Europa a devenit sensibilă la energia „verde”. A declarat deja calea spre decarbonizare. Ideea este să transferăm toată producția către surse de energie regenerabilă.
Datorită faptului că Europa a urmat cu insistență această cale, neținând cont nici măcar de cel mai mic risc de criză în furnizarea de gaze naturale, suntem în situația actuală. Gazprom nu oferă resurse, iar vântul și soarele pot asigura doar 15% din necesarul energetic. La urma urmei, se întâmplă ca soarele să nu strălucească, vântul să nu bată și trebuie să apelăm la surse tradiționale de energie, precum gazul și cărbunele. Și de la asta încearcă să se îndepărteze Europa.
Importul de de gaz lichefiat să stabilizeze situația?
S-au stabilit contracte cu Statele Unite, Qatar, Australia – țări care sunt de top în producția acestei resurse. Și deși cantități mari de GNL au mers în Europa, acestea nu restabilesc echilibrul.
Europa a organizat și consultări cu Azerbaidjan, în special cu SOCAR. Ea este co-fondatoare și acționar al altei sucursale care transportă gaze către Europa, prin Turcia. Capacitatea acestei rute este astăzi de 5 miliarde de metri cubi pe an. Au avut loc consultări pentru creșterea capacității acesteia la 10 miliarde de metri cubi. Astfel, Azerbaidjanul poate fi un partener pentru Europa.
Încă o dată, chiar și cu ochiul liber, se poate vedea comportamentul Gazprom care vrea să-și impună ambițiile și se bazează pe principii monopoliste, nu pe cele economice. Nu este vorba despre economie. Totul tine de geopolitica. Dar Europa își vine în fire. Înainte de aceasta, a oferit Gazprom multe șanse, inclusiv motivând-o să crească la normal rezervele de gaze pentru a echilibra sistemul. Însă, după consultările din acest an, s-a început diversificarea resursei de gaz, prin importul de gaz lichefiat.
Situația cu prețuri record la gaze nu poate dura mult. Pentru că nici consumatorul final nu poate plăti o sumă costisitoare pentru o perioadă lungă de timp. Prin urmare, această poveste va dura, potrivit diverșilor analiști, până la jumătatea anului 2023.