„Fiecare deputat să îngrijească un bătrân de la țară, ca să vadă cum e…”

Din cauza sărăciei și în lipsă de perspective, tinerii pleacă masiv din țară. Rămân numai bătrânii, neputincioși și fără niciun ajutor.

Cine are grijă de dumneavoastră?

Eu singur de mine am grijă. Nu am avut pe nimeni și nici nu am. Iată așa singur am grijă de mine, la anii aceștia. Părinții s-au dus de mult din viață. Mulțumim lui Dumnezeu, înseamnă cu așa a trebuit să fie.”

Victor Miron

 Nea Victor Miron își duce-n cârcă nu doar anii și grijile lui, dar și pe ale surorii sale, care e grav bolnavă și nu primește mare ajutor de la stat.

Eu îngrijesc de sora mea invalidă, aceasta e unica sursă de venit.

Economisesc, după cum sunt și prețurile. Știți foarte bine cum sunt prețurile în ziua de azi, cum e benzina, motorina, lumina, gazul, produsele alimentare de prin magazine. Omul nu știe cum să economisească câte o copeică, să aibă de cumpărat necesare și nu ajunge. Chiar să aibă și 5000-6000 de lei, tot nu le ajunge, dar nu cum le dau la invalizi și pensionari 1200 de lei. Ce fac ei cu asta? Mor de foame.”

 Când era mai în putere, ducea o altă viață.

Când eram tânăr, lucram prin oraș, prin Chișinău. Acum viața s-a dus înapoi, m-am întors la țară.”

 Dar la țară, condițiile nu sunt ca la oraș. Poți să te duci cine știe unde după o căldare de apă.

Nu am apă, aduc de la fântâna de aici din vale aduc. Iarna nu este ușor.”

Zilnic cam de câte ori faceți acest drum?

Depinde după spălat, după toate celea. ”

Deși nu-i este deloc ușor, nea Victor ia lucrurile așa cum vin. Dar crede că, pe lângă încercările de la Dumnezeu, există situații care pot fi îndreptate de către cei de la putere.

Peste tot este greutate, nu numai la noi. Conducerea ar trebui să fie ceva mai altfel, mai amabilă cu poporul, să mai vadă și lumea cum trăiește, mai ales ce-i de la sate care nu au sărmanii pensionari și invalizi. Au avut 700 de lei și pe acelea le-au scos, de ce au mai promis cuvinte?

Deși au fost ajustate calculele la pensii, cei mai mulți o duc în continuare foarte greu. Mai ales, oamenii de la sate, cu toate că nici cei de la oraș nu trăiesc mai bine.