Capra este un rumegător care în perioada de stabulaţie are nevoie de fibroase (fân) şi de grosiere (paie, vreji, tulpini) pentru buna funcţionare a sistemului digestiv, îndeosebi a prestomacelor. Care este cel mai bun fân pentru caprele tale, scrie revista-ferma.ro.
Pentru un animal cu o reputaţie proverbială în ceea ce priveste diversitatea alimentară, de ce ne-am chinui să le hrănim ştiinţific! Răspunsul este simplu: pentru a creşte animale sănătoase, productive şi longevive.
La păşune caprele mănâncă o mare varietate de plante, de la buruieni, la frunze, lăstari şi chiar arbuşti lemnoşi. Caprele aleg instinctiv cele mai hrănitoare plante disponibile. Aceasta înseamnă că refuză cu încăpăţânare “să tundă gazonul” şi, în schimb, vor mânca florile din curte, buruienile, tufişurile, frunzele şi chiar scoarţa copacilor.
Categorii de fân: leguminoase (lucernă şi trifoi), graminee (lolium, golomăţ, păiuş de livadă, etc), cereale (fân de ovăz, tăiat înainte de maturizarea seminţelor) şi borceag (amestec de leguminoase cu graminee anuale).
Nevoi nutriţionale
În stabulaţie, caprele au nevoie de 1,5-2 kg de fân pe zi (3% până la 4% din greutatea corporală) pentru ca rumenul lor să funcţioneze corect. Furajarea se face la alegere (discreţie) sau de două-trei ori pe zi.
• Fânul este bogat în celuloză, motiv pentru care poate fi valorificat, cu un randament mai ridicat, doar de rumegătoare. La nivelul rumenului sunt prezenţi simbionţi ruminali, reprezentaţi în special de bacterii, protozoare şi fungi. Aceştia eliberează enzime care acţionează asupra legăturilor celulozice şi le desfac cu formare de acizi graşi volatili, care reprezintă o sursă de energie pentru rumegătoare.
• Pe lângă celuloză, sunt şi alte fibre, ca hemiceluloză, substanţe pectice şi substanţe încrustante, reprezentate de lignină, cutină şi suberină. Conţinutul în celuloză creşte pe măsură ce plantele înaintează în vegetaţie şi îmbătrănesc. Odată cu creşterea conţinutului în fibre brute, scade şi digetibilitatea fânului şi a grosierelor.
5 condiţii pentru calitate
Modalitatea sigură de a cunoaşte conţinutul nutriţional al fânului pentru capre este analizarea lui de către un laborator de testare a furajelor.
1. Se pot aplica, dacă avem multe capre, şi cantităţi mari de fân. Pentru capre mai puţine nu ne încărcăm cu un cost suplimentar, dar trebuie să avem în vedere ca recoltarea plantelor pentru fân să se facă atunci când acestea se află în faza de vegetaţie până la înflorire.
2. Pentru păstrarea valorii nutritive a fânului, în special a conţinutului în vitamine, se recomandă ca recoltarea să nu se facă pe timp umed iar uscarea să se facă la umbră.
3. De regulă, fânul bogat în frunze are o valoare nutritivă mai mare decât fânul care conţine multe tulpini.
4. Trebuie luaţi în considerare toţi nutrienţii digestibili ce reprezintă suma componentelor fibrelor digerabile, proteinelor, lipidelor şi carbohidraţilor dintr-o raţie.
5. Nu daţi fân mucegăit. Aflatoxinele secretate de mucegaiuri determină o rată mare de mortalitate la iezi şi îmbolnăvirea caprelor adulte, ceea ce atrage şi scăderea producţiei. Aceste aflatoxine ajung şi în lapte, devenind impropriu pentru consumul uman.
Necesar de proteină
Necesarul minim de proteină pentru menţinerea caprelor sănătoase este de 7-8% proteină brută. Acest necesar este mai mare în timpul creşterii, gestaţiei, alăptării şi mulsului şi poate ajunge până la 14% sau chiar 18% la iezi în prima perioadă de alăptare. Nivelul ridicat de proteină nu se poate asigura doar prin fân. Astfel, în perioadele critice, cum sunt ultima lună de gestaţie şi prima de lactaţie, se scot din raţie grosierele şi suculentele şi se menţie fânul, la liberă alegere, crescând progresiv proporţia de concentrate până se asigură necesarul zilnic de nutrienţi.
În timpul alăptării, necesarul de proteine al unei capre se poate dubla, iar cerinţele nu trebuie asigurate doar prin creşterea ponderii cerealelor. Deoarece formarea laptelui necesită un aport proteic mai mare, fânul de leguminoase (lucerna sau trifoiul) conţine suficiente proteine pentru a satisface necesarul caprelor care alăptează. Cu toate acestea, acest aport de proteine trebuie crescut treptat în timpul sarcinii, nu brusc.
Controverse privind fânul de lucernă
Unii oameni evită să hrănească ţapii cu fân de lucernă din cauza posibilităţii de formare a calculilor urinari. Această problemă, însă, poate fi asociată mai mult cu aportul insuficient de apă şi cu o pondere ridicată a cerealelor în raţie.
Chiar dacă lucerna pare alegerea perfectă pentru fân, acesta este mai scumpă şi mai greu de manipulat şi de stocat, pentru că se scutură uşor. În alte perioade decât cele critice putem folosi cu un bun efect nutritiv un fân de graminee sau un amestec de leguminoase cu graminee.
Fânul rămâne furajul de bază pentru rumegătoare, în special în perioada de stabulaţie, iar celelalte categorii furaje se adaugă sau se scot în funcţie de cât de mari sunt cerinţele animalelor. siv pentru a da timp ca simbionţii ruminali să se modifice structural.
Nu uitaţi! La capre orice schimbare a componentelor unei raţii nu trebuie să se facă brusc, ci progresiv – Robotul FERMY, Specialist Agri 4.0