- Scris de Lumea Satului
Zootehnia românească este orientată spre creșterea câtorva specii de animale considerate de interes economic. Însă lipsa de preocupare pentru alte specii nu este neapărat justificată de rentabilitatea scăzută, ci de cunoașterea limitată a potențialului pe care acestea îl au. Radu Marica a hotărât, în urmă cu șase ani, să crească gâște. A început cu doar câteva exemplare, în ferma sa din Chintelnic, Bistrița-Năsăud, dar astăzi are un efectiv matcă de 200 de păsări. În câțiva ani speră ca nucleul de reproducție să aibă cel puțin 1.000 de păsări și să obțină certificarea ecologică. Ar avea astfel un avantaj în concurența cu crescătoriile industriale de gâște din străinătate.
Valorificarea bobocilor, principala sursă de câștig
În opinia dlui Marica, gâsca este una dintre păsările cele mai nepretențioase și ușor de crescut. Singura perioadă care necesită o atenție sporită este cea de creștere a bobocilor. Firește că și în această activitate sunt perioade de vârf și de stagnare, dar în esență înființarea unei ferme de gâște este o alegere cu riscuri minime. În ferma de la Chintelnic păsările trăiesc natural, în semilibertate. Au la dispoziție un adăpost metalic cu o suprafață de 100 mp (care a costat aproximativ 5.000 de euro), dotat cu hrănitoare de tip jgheab, însă pot ieși afară oricând. Baza furajeră pentru fermă este asigurată de pe cele 3 hectare pe care se cultivă cereale, respectiv porumb și ovăz, dar există și 3 hectare de pășune. Atunci când producția proprie nu este suficientă, este cumpărată hrană suplimentară, iar în perioada de dinainte și în timpul ouatului, dar și în perioada de creștere a bobocilor, păsărilor le sunt administrate șroturi proteice, cum sunt floarea-soarelui și soia. Principala sursă de venit din această activitate este comercializarea bobocilor de o săptămână sau două săptămâni. Atunci când se face selecția pentru nucleul reproductiv și se impune sacrificarea exemplarelor fermierul vinde și carne, la fel și ouă de rebut (de incubația mai puțin) puf și pene. Acestea sunt însă câștiguri auxiliare. Pentru a asigura un flux continuu în producția de boboci, fermierul din Chintelnic a achiziționat două incubatoare cu o capacitate de 130 și 250 de ouă, echipamente care funcționează din februarie până la sfârșitul lui iunie. În momentul de față capacitatea lor este mai mică decât volumul de ouă care ar putea fi incubat – anul viitor va achiziționa încă un incubator –, de aceea se recurge și la incubație naturală. Aceasta este mai eficientă, în sensul că aproape din toate ouăle clocite natural ies puii, în vreme ce la incubator mai sunt și pierderi în sensul acesta. Însă la clocitul natural, spune dl Radu, este greu să sincronizezi un număr mare de femele care să scoată bobocii în același timp.
Investiție și câștig
Recomandarea interlocutorului nostru pentru cei care vor să înființeze o astfel de fermă este să înceapă cu un efectiv de 100 de păsări. Prețul unui boboc de o săptămână este de 20-25 lei. Deci costul a 100 de exemplare este 2.500 lei. Este important ca în această etapă de creștere să dispună totuși de un adăpost, nu foarte pretențios, dar care să mențină căldura. Având în vedere că spațiul indicat pentru creșterea gâștelor este 2 păsări/mp, pentru 100 de păsări este necesară o suprafață de 50 mp. Sunt recomandate adăposturile din structură metalică care se pot realiza și cu 1.000 de euro. O altă investiție trebuie făcută în furaje. Cantitatea necesară perioadei de creștere este de cca 50 kg/cap de boboc. Kilogramul de furaj costă cca 1,5 lei. Deci pentru 100 sunt necesare 5.000 kg. Suma totală investită în furaj va fi de 7.500 lei. Din 100 de gâște, 50-60 sunt femele. De la o femelă se obțin 12 ouă, iar de la un efectiv de 100 de păsări se obțin în medie 500 de boboci. Dacă bobocul este valorificat cu 25 de lei este posibil ca, la final de calcul, câștigul să fie de 3.000 de euro. Însă la debutul acestei afaceri este nevoie să se formeze un nucleu de reproducție, de aceea o parte din pui trebuie păstrați. Cu cât este mai mare efectivul, cu atât este mai mare șansa de profit.
În ferma din Chintelnic bobocii de gâscă se vând cu 22 lei, kilogramul de carne de gâscă în viu este de 22-25 de lei, oul de incubație 10 lei, oul rebut 3 lei, iar puful se vinde cu 40 de lei kg. Perioada de vârf a vânzărilor este începând cu a doua jumătate a lunii martie, iar volumul vânzărilor crește pe măsură ce se încălzește vremea până aproape de sfârșitul lui mai. Comenzile clienților variază între 15-20 de boboci, însă cererea a fost în creștere cu fiecare an, atât de mult încât uneori ferma de la Chintelnic nu poate acoperi toate solicitările. A primit cereri chiar și pentru export.
- În comparație cu celelalte specii de păsări, gâsca este o pasăre rezistentă la boli.
- Nu are neapărat nevoie de un adăpost sofisticat. Gâsca are nevoie de cel mult un șopron de lemn (mai degrabă pentru a fi ferită de prădători) sau de un acoperiș, dar poate dormi afară chiar și iarna.
- Gâștele valorifică foarte bine pășunea și miriștile după secerat. Practic, în acea perioadă întreținerea lor este aproape gratuită.
- Sunt păsări care consumă cereale și furaje mai bogate proteic și vitaminic doar în perioada de pregătire pentru ouat și în timpul ouatului (decembrie-sfârșitul lui aprilie). Aceasta este o perioadă care necesită o investiție mai mare în furaj. În rest, este suficient ca pasărea să primească o rație care să îi asigure necesarul minim de energie pentru funcțiile vitale.
- Gâsca este încă un produs de nișă, în consecință competiția este restrânsă.
Laura ZMARANDA